Mana – substanţa din care sunt făcute sufletele

Acest cuvânt malezian are numeroase echivalente în societăţile preindustriale. Este awacan pentru siucşi, orenda pentru huroni, manitu pentru algonquini, nyama pentru dogoni, nande pentru nambikwara, ţaruma pentru jivaroşi, naual pentru azteci…

Convergenţa tuturor acestor noţiuni este de netăgăduit şi acoperă conceptul unui zeu impersonal imanent lumii ca şi o formă anonimă şi difuza identificabilă cu eficacitatea magică. Astfel încât Marcel Mauss va fi “îndreptăţit să conchidă (Sociologie et anthropologie, 1950) că peste tot a existat o noţiune care o îmbracă pe cea de putere magică”. Şi Mauss continuă:

“Este aceea a unei eficacităţi pure care este o substanţă materială şi localizabilă şi în acelaşi timp spirituală, care acţionează la distanţă şi, totuşi, prin conexiune directă, dacă nu prin contact, mobilă şi mişcându-se fără să se mişte, impersonală şi îmbrăcând forme personale, divizibilă şi continuă.”

În 1891, în lucrarea sa publicată la Oxford, The Metanesians, etnologul britanic R.H. Codrington (1830-1922) afirma:

“Melanezianul are spiritul absolut bântuit de credinţa într-o putere supranaturală al cărei nume este aproape peste tot mana. Mana operează în tot ce depăşeşte facultăţile fiinţei omeneşti şi căile obişnuite ale naturii. Ea este prezentă în aer şi în ambianţă; ea se ataşează de persoane şi de lucruri şi se face simţită prin efecte care i se pot atribui numai ei.

Este lesne – pentru cel care o deţine să se folosească de ea după plac şi s-o dirijeze, dar forţa ei poate să explodeze într-un punct nou. […] Deşi este impersonală, această putere este, întotdeauna, legată de o persoană care o dirijează. Spiritele o au întotdeauna; sufletele morţilor – foarte adesea; în fine, şi câţiva oameni o posedă.”

Mana oferă deci influenţă, autoritate, şansă, forţă, prestigiu, sfinţenie oamenilor şi lucrurilor. Un şaman îi datorează talentul său de vindecător, un altar caracterul său sacru, o armă de foc eficacitatea ei, un fenomen straneitatea lui, un meşter priceperea şi iscusinţa lui.

Ea poate fi identificată cu un fluid şi la fel de bine cu un simbol în stare pură, neconceptualizat de ştiinţă. Acesta este, de altfel, motivul pentru care antropologii actuali au unele reticenţe în admiterea noţiunii de mana: li se pare că aceasta înglobează prea multe elemente disparate; ea are specific, totuşi, faptul că acoperă tot ceea ce ţine de lumea magiei şi că face să se înţeleagă mai bine această dimensiune ireductibilă la raţionalitate.

Articol etichetat cu:, , ,

Ganduri si impresii pentru "Mana – substanţa din care sunt făcute sufletele":

  1. Jorjette C Horoscop

Care este gandul tau?