Mână de glorie

Altădată, vrăjitorii numeau astfel o mână de spânzurat, pe care o pregăteau în felul următor: o înveleau, mai întâi, într-o bucată de pânză mortuară, având grijă să fie bine presată cât să iasă şi puţinul sânge care ar mai fi putut rămâne în ea. Apoi era pusă într-un vas de pământ cu sare, cu salpetru, cu zimat şi cu ardei, toate bine măcinate.

O lăsau în acest vas 15 zile, după care o expuneau la un soare canicular, până când se usca foarte bine. Când soarele nu era suficient de fierbinte, o puneau într-un cuptor în prealabil încălzit la un foc de ferigă şi de verbină. O dată cu terminarea acestei operaţii, făceau o lumânare din grăsime tot de spânzurat, din ceară curată şi din cesam din Laponia.

Apoi se folosea ca sfeşnic mâna de glorie. Dacă această lumânare miraculoasă arde într-un loc, toţi cei care s-ar găsi acolo ar rămâne într-o nemişcare de moarte, ceea ce făcea mâna de glorie foarte utilă hoţilor. Te puteai, totuşi, împotrivi efectului acestei mâini frecând pragul uşii cu un amestec alcătuit din fiere de pisică neagră, grăsime de găină albă şi din sânge de cucuvea; mixtura trebuia preparată neapărat în vreme de caniculă, în cărţile de vrăji se confundă adesea, din cauza omofoniei lor, mână de glorie şi mandragoră: pe nedrept, desigur.

Ganduri si impresii pentru "Mână de glorie":

  1. Jorjette C Carucioare copii

Care este gandul tau?

 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.