Mamă, sunt insarcinata…

Pentru majoritatea mamelor aceasta este un moment delicat, pentru că se gândesc cu îngrijorare “oare de acum ce o să se întâmple?”… Pentru majoritatea fetelor care sunt obligate de împrejurări să rostească aceste cuvinte “Mama, sunt insarcinata” este un moment de confuzie. Dar şi tinerelor fete şi părinţilor lor le este la fel de greu să depăşească acest moment.

Mama, sunt insarcinata!

În general, părinţii află destul de târziu, pentru că fetele amână la nesfârşit acest moment, de teamă şi, poate, de ruşine. Ele speră ca timpul să rezolve această problemă, dar depinde doar de oameni, de modul în care aceştia privesc lucrurile. Şi numai unii ştiu să accepte lucrurile aşa cum sunt …

După o scurtă discuţie cu o fată însărcinată, dincolo de tinereţea ei şi de confuzia în care se zbate, îţi dai seama că mai mult o sperie reacţia părinţilor: “părinţii mei n-ar accepta niciodată ca eu să am un copil fără să fiu căsătorită. Imi este foarte dificil sa le spun ca sunt insarcinata”.

Şi totuşi, un copil e cel mai frumos lucru care ţi se poate întâmpla. Cazurile cele mai dificile sunt atunci când fetele însărcinate sunt foarte tinere (13-14 ani) sau când copilul este rezultatul unui cuplu neacceptat. Dar, oricât de supăraţi ar fi părinţii în astfel de situaţii, în timp, e foarte posibil să reuşească să accepte şi întâmplarea şi pe micul nepoţel/nepoţică. Mai toate problemele se rezolvă după naşterea micuţului.

Sfatul nostru şi al specialistilor în domeniu este că atunci când vreţi să le spuneţi părinţilor care este situaţia, să apelaţi la un consilier sau la un bun prieten (al vostru sau al părinţilor), pentru că această persoană poate tempera tensiunile create în interiorul familiei.

O altă soluţie ar fi aceea de a le scrie părinţilor o scrisoare sau să apelaţi la ajutorul unui frate. Încearcă să le explici părinţilor că nu ai vrut să-i faci să sufere, că-i iubeşti şi că acest copil pe care îl aştepţi este ceea ce îţi doreşti. Chiar dacă vor părea că nu te ascultă, de fapt, se întâmplă exact invers. De vină este şocul şi trebuie să ai răbdare cu ei, aşa cum şi tu le ceri să aibă răbdare cu tine.

Problema e că, rar se întamplă o sarcină nedorită în familii educate, echilibrate, în care tinerele fete sunt bine informate şi sfătuite cu afecţiune. Situaţia este mai puţin tensionată acolo unde există comunicare între părinţi şi copii, mai ales între mame şi fiice. Majoritatea fetelor însărcinate înainte de vreme fac parte din familii sărace, fără educaţia necesară unui trai echilibrat, destrămate, cu parinţi alcoolici şi violenţi.

Certurile în astfel de familii duc la izgonirea din casa a fetei însărcinate, care, după părerea lor nu înseamnă decât o gură în plus de hrănit şi care aduce ruşinea asupra lor. Unii părinţi le cer fetelor să “scape de copil” iar dacă acestea refuză, ajung tot în stradă(există fel şi fel de cazuri). Din fericire există şi tinere care ştiu să-şi asume responsabilitatea faptelor lor: apelează la “Adăposturi pentru mame şi copii” pe perioada sarcinii, îşi aduc copii pe lume şi continuă să se ocupe de ei, oricât de greu le-ar fi, alături sau nu de tatăl copilului. Chiar dacă urmează o perioadă delicată, îşi caută asiduu un loc de muncă care să le asigure existenţa, într-un mod decent.

Dar un părinte care îşi iubeşte cu adevărat fiica, nu-i va spune niciodată să plece din casă. Un părinte adevărat se va interesa întotdeauna de binele copilului lui, indiferent câte greşeli (scuzabile sau nu!) ar fi făcut acesta. Din păcate însă, au probleme delicate şi femeile mai în vârstă şi chiar unele dintre cele căsătorite. Poţi să ai chiar şi 25 de ani, un prieten stabil şi tot poţi avea probleme, pentru că nu toţi privesc venirea unui copil pe lume ca pe o minune. Unii părinţi îţi pot distruge încrederea în tine: “N-o să fii o mamă bună” spun ei, “mai bine renunţă cât mai poţi”.

Chiar dacă teama de părinţi sau de partener (în unele cazuri) este exagerată, fetele au totuşi motive întemeiate de îngrijorare din cauză că le lipseşte un serviciu stabil care să le asigure existenţa, lor şi copilului. Uneori, chiar dacă eşti mai în vârstă şi ai un serviciu bun dar îţi lipseşte familia, tot eşti îngrijorată. Te intrebi dacă o să te poţi descurca cu aceea fiinţă care are atâta nevoie de tine.

Te intrebi, dacă acordându-i tot timpul tău, nu va fi cumva nevoie să renunţi la serviciu şi, poate, la tot ce ai construit în existenţa ta de până atunci. Dar, indiferent câte probleme am avea, trebuie să ne păstrăm cumpătul. Să încercăm să vedem mai clar lucrurile şi să nu ne lăsăm influenţaţi de părerile unor oameni, care, deşi sunt bine intenţionaţi, nu ştiu ce simţim şi ce dorim noi.