Magia naturală şi misterele ei

Între teurgie sau magia binefăcătoare, admisă de Dumnezeu, şi goeţie sau magia neagră se dezvoltă, în secolul al XVI-lea, conceptul de „magie naturală”, apărat mai ales de Cardan, Aldrovandi, Campanella, Paracelsus, Cesalpin, Pierre Belon, dar, mai ales, de către Croliius şi de G. Della Porta.

„Dotată cu o mare putere care abundă în mistere ascunse, arată Della Porta în ediţia în latină a cărţii sale Magia naturalis (Anvers, 1561), această magie este […] culmea oricărei filozofii. Ea implică, între alte puncte, doctrina semnăturilor şi ţine, cum foarte bine a subliniat Michel Foucault în Les Mots et les Choses (1966), de reduplicarea infinită, ca să spunem aşa, a asemănătorului.

Şi Michel Foucault reperează în gândirea Renaşterii cele patru figuri principale ale „aceluiaşi”:

1.  convenientia sau „asemănarea legată de spaţiu în forma «din aproape în aproape»”;

2.  aemulatio, prin care „lucrurile împrăştiate în lume îşi dau răspuns”;

3. analogia, cunoscută deja din cea mai adâncă Antichitate;

4. legea simpatiilor.

Articol etichetat cu:, ,

Ganduri si impresii pentru "Magia naturală şi misterele ei":

  1. Bogdan Cristescu magie rea

Care este gandul tau?