Magie, mituri si legende la români despre albina

Albina este singura insectă care se bucură de întreaga prețuire și admirație a oamenilor. E plăcută lui Dumnezeu, adică e sfântă și e păcat să fie omorâtă, deoarece ea produce ceara lumânărilor cu care pot fi luminate bisericile.

albina magie si mister la romani

Omul are nevoie de produsele ei – miere și creară – la naștere, la nuntă, la moarte.

Existența albinei în România este atestată încă din izvoarele antice. În mitologia  românească sunt cunoscute mai ales fapte ale albinei datând din perioada de dinainte de hristos. Ea l-a ajutat pe Dumnezeu la crearea lumii.

Ce se spune despre albina la romani

  1. Dumnezeu a creat Pământul, inițial, ca o suprafață netedă. După ce a creat Cerul, a remarcat că-l croise prea mic și nu putea acoperi cu el tot pământul. El trimise albina la arici să-l întrebe ce ar trebui făcut pentru ca Cerul să poată acoperi tot pământul. Dar ariciul nu vru să-i împărtășească albinei acest secret cosmogonic. Albina nu se mulțumi cu aceasta, ea se ascunse în spatele unei frunze de copac din apropiere și, știind că ariciul are obiceiul de a vorbi singur, ea ascultă monologul înțeleptului care spuse pentru sine: “Dumnezeu poate să facă munți și văi pentru ca Pământul să devină mai mic”. Când albina își luă zborul, ariciul își dădu seama că albina trăsese cu urechea. El o blestemă pentru tot restul vieții ei să-și mănânce propriile excremente. Dar Dumnezeu care era foarte mulțumit de serviciul albinei, transformă blestemul astfel: balega albinei să fie de trebuință și oamenilor, ca hrană și ca medicament. Excrementele ei au devenit miere.
  2. Se spune că albina (alb+sufixul -ina) ar fi fost la origine, de culoare albă. Ea a fost trimisă de Dumnezeu la diavol, să-l întrebe dacă ar fi bine să existe mai mulți sori. Albina se așeyă pe capul diavolului fără ca acesta să observe, și îi citi gândurile. Apoi zbură în cer, dar diavolul păcălit, o lovi cu biciul și astfel corpul ei se făcu negru, iar la mijlocmai subțire, gata să se rupă.
  3. Culoarea corpului albinei se explică uneori prin faptul că a fost o fiică neascultătoare și de aceea a fost lovită de Sf. Petru cu un fulger.
  4. La îndemnul șarpelui, albina ceru de la Dumnezeu ca omul pe care îl va înțepa, să moară. Dumnezeu acceptă această cerere, dar spuse că acest lucru se va întâmpla doar atunci când albina va aduna, într-un an, un decalitru de miere, astfel va trebui să moară ea însăși după ce l-a înțepat pe om. Așa se și întâmplă, căci nici o albină nu poate aduna atâta miere într-un an.
  5. La origine, albina a fost o fată foarte harnică și fu binecuvântată de mama ei , aflată pe patul de moarte, să poată produce miere și astfel să aducă bucurie oamenilir. în schimb, fratele ei, (Paianjenul) fu menit să șadă mereu singur la războiul de țesut și să nu aibă noroc. Dumnezeu o binecuvântă pe albină: sângele ai să se facă miere, iar sudoarea ei – ceară.
  6. În timp ce vechii egipteni credeau că albina s-a născut din lacrimile zeului soarelui, Ra, românii sunt de părere că ar fi luat naștere din lacrimile vărsate de Maica Domnului la moartea lui Iisus.
  7. Albina este celibatară. Admiratorul ei, bondarul, îi cere mâna în fiecare an , primăvara, dar, în acest timp ea este foarte slăbită și nu dorește să se căsătorească. În schimb toamna, după ce a prins din nou putere, ar dori să se căsătorească, dar atunci nu mai vrea bondarul , deoarece îi este foame și trebuie să-și procure provizii pentru iarnă. Ea este castă și tot așa trebuie să fie și crescătorul de albine, altfel îi vor părăsi stupii.
  8. Albinele trebuie protejate de deochi. Ele sunt ocrotite și de sfinți în ziua Ursului, iar de locul unde sunt albine nu se apropie nici un spirit rău. Pentru ca roiul să rămână puternic și rezistent, el trebuie să iasă primăvara din stup printr-un gât de lup așezat acolo de albinar.
  9. După moarte, sefletul omului se preface într-o albină. Tot după moarte, crescătorul de albine care nu a vândut ceară, ci a dăruit-o bisericii, e condus la mormânt de roiuri de albine.
  10. În basm, albina se numără printre animalele recunoscătoare. După ce a fost ajutată de protagonistul basmului, ea oferă acestuia o aripă. Când acesta va avea nevoie de ajutor, va trebui doar să ia aripa în mână și imediat vor veni roiuri de albine să-l ajute, spre exemplu să facă o lumânare de ceară într-o singură noapte sau să separe felurite smințe amestecate de răuvoitorul lui; albinele indică unde locuiește zâna florilor, precum și drumul către lumea cealaltă.

Ganduri si impresii pentru "Magie, mituri si legende la români despre albina":

  1. Jorjette C Mihai Popescu

Care este gandul tau?