Lovitura întoarsă

„Invocă elementaii, spune R. Schwaeble în Le Probleme du mal, atrage larvele, ordonă-le să ducă duşmanului tău vreo otravă savantă; duşmanul, prevenit de o prezicătoare sau de vreun expert în ştiinţe oculte, se apără şi respinge mesagerul. Acesta poartă bine încărcătura şi ar dori s-o folosească fie împotriva expeditorului, fie împotriva destinatarului. Acesta refuză încărcătura, care se abate asupra ta. Asta-i lovitura întoarsă!”

Lovitura întoarsă acţionează, deci, ca un bumerang. Vraja malefică se întoarce împotriva celui ce face vrăji. Pentru a-l conjura, adevăratul vrăjitor trebuie să acţioneze în cel mai mare secret… Pentru a reuşi, operaţia trebuie să fie triunghiulară, adică să prevadă, în afară de victima desemnată, un animal sau un obiect (un recipient umplut cu apă, o bilă de ceară, o foaie de gelatină, o cuşcă a lui Faraday, o scândură acoperită cu cuie…).

Se spune că, în 1624, Blaise Pascal a fost victima unei vrăji de ură. El slăbea văzând cu ochii. Bunicul său s-a hotărât să aducă o vrăjitoare; aceasta a mărturisit. Copilul nu putea să fie eliberat de vrajă decât dacă trecea pe sub un animal. Tânărul Pascal a făcut ce i s-a spus şi s-a vindecat. În alte împrejurări, vrăjitorul poate foarte bine să sufere o lovitură întoarsă şi să se afle în situaţia acelor imprudenţi despre care vorbeşte Dr. Teuscht în V Enooitemeni (1928), atunci când ne descrie ultimele lor clipe:

„Ei mor brusc, prăbuşindu-se strâmbaţi, zgâlţâiţi timp de câteva clipe de convulsii stranii, zbătându-se şi urlând ca unii posedaţi, sau sunt roşi de o boală pe care corpul medical n-o poate explica.”

Mulţumită Diavolului, majoritatea vrăjitorilor nu prea descântă şi, în concluzie nu primesc nici cea mai mică lovitură întoarsă!

Articol etichetat cu:

Care este gandul tau?