Cum se alegea locul potrivit pentru construirea casei la romani

Cercetarile etnologice ne-au aratat ca locul potrivit pentru constructie de casa la romani se alegea după criterii simple. Ceea ce făcea ca locul ales sa fie teren potrivit pentru construirea casei la romani era curațirea din punct de vedere energetico-spiritual (magic). Locul potrivit de casă trebuie să fie un teren geologic eterogen. Locul potrivit de casă era considerat mai degrabă un teren cu pădurice plină de lumină decât unul mlăștinos sau un plopiș macabru.

După tradițiile populare românești terenul ideal pentru ridicarea casei era un loc la drum, unde odinioară a fost o casă în care oamenii au dus o viață fericită sau într-un loc unde au fost gasite monede sau alte bogății.

În folclorul românesc găsim ca locuri nefavorabile pentru viitoarea casă, răzoarele, locurile mlăștinoase, cele pline cu rădăcini de plante (mai ales cele cu mult soc), încrucișările de drumuri, fostele cimitire sau locuri unde cineva s-a sinucis sau a sacrificat animale.

Cum se verifica dacă terenul ales este locul potrivit pentru construirea casei?

Alegerea locului potrivit pentru construcție de casă noua după obiceiurile vechi românești se verifica prim mai multe metode:

  1. Așezarea în zona aleasă a unor felii de pâine, brânză, pahare de rachiu, pălincă sau apă. Dacă acestea rămân neatinse o noapte întreagă, atunci locul ales este ideal pentru casă (contrar dacă mâncarea este consumată și paharele băute)
  2. Animalele se așează mereu să se odihnească pe locuri potrivite pentru construirea unei locuinte. Fie lași o vacă sau un cal să îți arate locul, înnoptând cu el afară, fie alegi tu să dormi în zona o noapte întreagă. Dacă ai somnul nestânjenit, atunci locul este perfect pentru a-ti ridica o casă.
  3. Terenul potrivit pentru ridicarea casei se cumpără de la spirite. În folclorul românesc, parte din tradițiile păgâne, sacrificiul și jertfa erau folosite pentru a mulțumi spiritele locului.
  4. În locul potrivit de casă cresc plante medicinale. În trecut dacă omul găsea plante mlăștinoase (iubitoare de mlaștină) pe terenul lui, el nu construia acolo casa! La fel considera de rău augur prezenta anumitor copaci iubitori de umiditate precum salcia, plopul, arinul, ulmul, frasinul sau stejarul. Opus, coniferele, teii și mestecenii iubitori de teren afanat, uscat, bine drenat, arată un loc bun de casă.
  5. În zone geopatogene nu se construiesc case. Aceste zone pline de insecte sunt mai recomandate pentru săparea unei fântâni decât zidirea unei case. În trecut, strămoșii noștri testau dacă locul este potrivit pentru construirea unei case prin plasarea unui furnicar acolo. Dacă se producea exodul în masă, era de bine, dacă furnicile rămâneau, nu se recomandă construirea casei acolo.

Construirea casei la români – Datini și obiceiuri – Jertfe și sacrificii – Ritualuri de temelie

S-a consluzionat în zilele noastre că nici o zonă geopatogenă nu se considera potrivită pentru construirea unei case. Acele terenuri cu copaci cu rădăcini mari, cu pietre mari ieșite din sol, cu plante iubitoare de umiditate precum coada calului de balta, pirul, trestia, si iarba de balta, erau locuri nefavorabile pentru ridicarea unei case.

cum se alegea locul potrivit pentru construirea casei la romaniPentru a cumpăra terenul de casă de la spiritele rele, adică pentru a face posibilă construirea casei și a asigura locuitorilor ei un somn liniștit și o viață fericită, omul trebuia să jertfească sau să sacrifice în fundație, flori (busuioc, cimbru) , boabe de cereale și piper, usturoi, dar și sare, obiecte vechi din fier, monede, precum și diverse animale, păsări ori insecte (pisici, câini, oi, cai, cocoși, buburuze). Fie că-și făceau case din lemn sau din chirpici (bolțari din lut, paie și bălegar), strămoșii români prin ritualurile de temelie, ofereau ofrande spiritelor locului pentru a răscumpăra pacea, liniștea și fericirea din viitoarea casă.

În datinile și obiceiurile românilor referitoare la ridicarea unei noi case găsim legende ce vorbesc chiar despre sacrificii umane simbolice: cum ar fi umbra sau înălțimea unui om, care sunt măsurate cu un par pe care zidarii îl așează în temelie.

O formă mai modernă a sacrificării omului în fundament este zidirea fotografiei unei persoane. Clădirea la temelia căreia s-a făcut acest sacrificiu poate fi ridicată fără dificultate. Legende din folclorul românesc spun însă că persoana respectivă moare la terminarea construcției sau la 40 de zile, respectiv la un an după aceea.

Terminarea unei case este un moment periculos, deoarece atunci se cere plata pentru locul ales construcției. Astfel spus, atunci se cere “cap” și deci ar putea muri un membru al familiei. De aceea din folclorul românesc aflăm că acea clădire nu trebuie terminată sută la sută, adică trebuie lăsat un detaliu oarecare neterminat.

O ultimă verificare pentru a afla dacă locul ales pentru casă este locul potrivit pentru constructia casei constă în prima noapte în casă noua. Înainte de a intra în casa nouă, clădirea e supusă acestei probe, adică e pus să înnopteze acolo un animal (caine, pisică, iepure, pasăre etc.), pentru ca furia spiritelor să se reverse asupra lui și nu asupra membrilor familiei. Pentru fertilitatea și prosperitatea familiei, în casa încă nelocuită se presăra grâu la prima intrare în incintă.

Ganduri si impresii pentru "Cum se alegea locul potrivit pentru construirea casei la romani":

  1. Jorjette C Adin

Care este gandul tau?