Lamaia si secretele vindecatoare ale unui fruct antic

Lamaiul (Citrus limonum) este originar din India, dar de-a lungul timpului  a fost aclimatizat în jurul bazinului mediteraneean pentru zona europeană, și în toată lumea, în zonele cu climă caldă. În limba hindusă, lamaia se numea neemo sau leemoa. Din acest cuvânt a derivat în limba sanscrită denumirea nimbooka și în persană liomoum. Cuceritorii greci au botezat-o kitron, iar latinii citrus. În zilele noastre, italienii o numesc limone, spaniolii limon, ca și vechii francezi, englezii îi spun limone, în timp ce nemții – zitrone.

Născută la poalele muntelui Himalaya, lamaia a interesat culegătorii hinduși din cele mai vechi timpuri, de unde a fost adusă în Persia și Medina, unde agricultorii au aclimatizat-o și au ameliorat-o cu timpul. Mai târziu, prizonierii evrei din Babylon au apreciat lamaia, conferindu-i un loc de cinste în serbările lor religioase. Datorită lor, lamaia a pătruns în Asia Mică, Creta, Palestina, Egipt, Grecia și Italia de Sud.

Arabii au contribuit la extinderea ei în Tunisia, Algeria, Maroc, Spania, Portugalia, Sicilia, etc. În Europa a început să fie cultivată după cruciade, începând din secolul X.

Ce credeau strămoșii despre lamaie?

La început, lamaia era considerată un fel de aur vegetal. Era folosită la inhibarea veninului și a altor otrăvuri, așa după cum relatează poetul Virgiliu în lucrarea sa Georgicele.

Avicena și apoi Porta, indicau sucul de lamaie bun pentru inimă, Amatus Lusitanus – ca diuretic, Sfânta Hildergard îl utiliza contra febrei, iar Silvanicus contra viermilor. În Evul Mediu era folosită pentru evitarea vomismentelor și icterului.

Fiecare secol pare să fi descoperit virtuți noi ale frunzelor, florilor și fructelor de lamaie. De altfel, farmacopeele actuale verifică și descriu proprietățile miraculoase ale acestei plante.

Tipuri de lamai

Lamaiul are mai multe varietăți, toate interesante, dar care nu au nimic în comun cu „fructele de aur” ale faimoasei grădini a Hesperidelor păzită de un dragon care l-a omorât pe Herakles.

Asemănător la aspect cu portocalul, dar mai mic, lamaiul are ramurile suple, o scoarță verde, frunze verzi persistente și mirositoare, flori albe parfumate, fructe galben-aurii, mai mult sau mai puțin mari.

Varietăți uzuale:

  1. citrus medica – cu fructe mari, sferice, foarte aromate, cu pulpa puțin acidă
  2. citrus medica acida – cu fructe mici și pulpa foarte acidă
  3. citrus lumia – cu fructe sferice și pulpa dulce
  4. citrus medica limonum – lamaiul obișnuit al francezilor, cu fructul oval, cu mult suc, acid, cel mai des folosită în alimentație și medicină
  5. în SUA se cultivă în special Eureka, acidă, cu coaja compactă, care permite aprovizionarea de vară
  6. în Africa de Nord, cea mai populară este cea denumită „patru anotimpuri„.

Compoziția chimică a sucului de lamaie

lamaia stoarsa si lamaia cojita

Compoziția uleiului din coaja de lamaie și a sucului depinde mult de specie, de modul de cultură, de zonă. În medie, un litru de suc proaspăt conține:

  • 14-18 g acid citric
  • 0,8-1,5 g acid malic
  • 0,7-1,1 g zaharoză
  • 3,6-4 g glucoză
  • 2 g citrat de calciu
  • 1 g citrat de sodiu
  • 0,4 g proteine
  • 0,4 g lipide
  • 40-50 mg vitamina C
  • 90 UI (unitati internationale) de vitamina A și beta-caroten
  • urme de vitamina B1, B2, B3 și P

De asemenea conține minerale și oligo-elemente cum ar fi fosforul, siliciul, cuprul, manganul, minerale ce fortifică acțiunea vitaminelor, favorizând reducerea oxidării, stimulând inima și neuronii.

Acțiunea acidului citric

Acidul citric este extras din multe fructe și legume, dar mai ales din lamaie. Sucul se precipită cu carbonat de calciu, obținându-se carbonatul de calciu. Acesta, tratat cuacid sulfuric, eliberează acidul citric, un acid organic slab. Din ce în ce mai mult astăzi se încearcă să se obțină pe cale industrială.

În stare solidă, se prezintă sub formă de cristale incolore, voluminoase, casante, foarte solubile în apă, alcool și glicerină.

Acțiunea scidului citric pur, izolat din lamaie sau sintetizat, nu se compară cu cel din sucul proaspăt. Acesta din urmă, grație complexității și catalizatorilor are o valoare medicinală foarte mare. În același timp, și acest lucru este regretabil, primul, mai ușor de conservat și de manipulat, este un aditiv autorizat în prepararea vinurilor, lichiorurilor, dulcețurilor, marmeladelor, a apei minerale, pentru a le ameliora gustul și pentru a le conserva.

Uleiul esențial de lamaie

Coaja de lamaie presată la rece abundă în ulei esențial, cu miros puternic, galben pal, cu densitatea 0,857 – 0,861, solubil în alcool de 95 de grade, care conține terpene (camfen, limonen, pinen, felandren, citral și citrolenal, acetat de linalol, acetat de linalil, aldehide, camfor de lamaie, etc).

Trebuiesc 3000 de lamai pentru a obține 1 kg de ulei esențial de lamaie.

Un alt sortiment de ulei esențial de lamaie este cel obținut prin distilarea frunzelor, florilor, tijelor și a fructelor mici. Acesta este cel care parfumează infuziile din flori și frunze. A nu se confunda cu uleiul esențial de lamaie obținut din coajă.

Acțiunea alcalinizantă a lamaii

În gură lamaia are un gust puternic acid. Din această cauză se crede că acidifică puternic organismul. Este o eroare! 

Radicalii anianonici pe care îi conține sunt rapid oxidați în cursul chimismului asimilației și transformați în gaz carbonic, în bicarbonați sau carbonați bazici de sodiu sau de calciu. Prin acest tip de reacții, lamaia se comportă ca un alcalinizant slab, puțin mai slab decât portocala sau strugurii, dar mai puternic decât morcovul sau sfecla.

Este indicat ca ori de câte ori un individ simte aciditate gastrică datorită unei proaste alimentații, prin abuzul de carne de exemplu, să consume suc de lamaie.

Lamaia în alimentație

  • lamaia are rol antiseptic și bactericid. Sucul de lamaie modifică gustul alimentelor, făcându-le mai apetisante și mai digeste. Câteva picături de suc de lamaie pe o scoică distruge aproape toți germenii patogeni într-un sfert de oră, deci înainte de consuma scoici, lăsați să trecă cel puțin 15 minute după ce ați pus suc de lamaie. Vara când apa de băut vi se pare dubioasă, adăugați sucul de la o jumătate de lamaie la 1 l de apă. Procedați la fel cu peștele, fructele și legumele care se oxidează ușor la aer.
  • este mai digestă decât oțetul. Este indicată mai ales la dispeptici, digerând mai ușor cruditățile.
  • lamaie cu sare. Lamaia gallet (cu coaja netedă și fină) se taie longitudinal și se presară cu sare fină. Se lasă 8 zile, apoi se unge și se acoperă cu ulei de măsline, aromatizat în prealabil cu coriandru. Se lasă la macerat 2 luni. După această perioadă se servește ca și garnitură la pui și fripturi.
  • coaja de lamaie se folosește în patiserie, cofetărie și industria lichiorurilor.
  • dulceață și marmeladă de lamaie. Lamaia verde sau coaptă, se folosește la obținerea de dulcețuri sau gemuri foarte fine. Mulți fac dulceață din lamai întregi.
  • băuturi și lichioruri (limoncello). Limonada este o băutură răcoritoare, indicată mai ales vara. Cel mai simplu se obține amestecând sucul de la 2 lamai cu 1 l de apă.

Lamaia și frumusețea

Lamaia se folosește în diverse produse de frumusețe. De exemplu, apa de Portugalia se obține dintr-un litru de alcool de 45 de grade, 4 g esentă de bergamote, 25 de g esență de coajă de portocală, 12 g esență de lamaie.

„Apa baiaderelor” care atenuează petele de pe piele are în compoziție următoarele: 1 l de alcool de 85 grade, 1 g esență de rozmarin, 10 g esență bergamote, 10 g esență lamaie, 3 g esență neroli, 3 g balsam tolu.

Apa pentru copii conține : 1 l alcool 36 grade, 3 g esență de lamaie, 3 g esență rozmarin, 3 g esență neroli, 3 g esență bergamote.

Esența de lamaie intervine și în diverse parfumuri ale căror formule sunt ținute secrete de către proprietari.

Lamaia și utilizările ei

Petele de cerneală sau de fructe și legume de pe degete se îndepărtează cu suc de lamaie. Marmura albă capătă un aspect mai frumos dacă se freacă cu rondele de lamaie și apoi se șterge cu o bucată de cârpă de bumbac îmbibată în ulei. De asemenea, grătarul se curăță excelent dacă folosești câteva rondele de lamaie.

Pune între hainele din dulap coji bine uscate de lamaie, mandarine și portocale. Aceste parfumuri, ca și cel de lavandă, îndepărtează insectele. O lamaie putredă pusă pe sol, îndepărtează furnicile.

Bijuteriile de argint se freacă cu o rondea de lamaie, se clătesc cu apă caldă și se șterg cu o bucată de piele de caprioară. Obiectele de cupru se curăță și ele cu rondele de lamaie, iar apoi se freacă cu sare grosieră (sare mare).

Lamaia și sănătatea

În fitoterapie, cele mai curente aplicații ale lamaii sunt in: inflamatii diverse (pulmonare, intestinale, hepatice), paludism, stari febrile, astenie, inapetenta, ascita, reumatism, guta, artritism, litiaza renala, litiaza biliara, hiperaciditate gastrica, ulcer gastric, dispepsii, aerofagie, scorbut, ateroscleroza, varice, flebite, fragilitate capilara, hipertensiune, obezitate, hipervascozitate sanguina, tuberculoza pulmonara si osoasa, demineralizare, stimularea cresterii, convalescenta, anemie, icter, insuficienta hepatica si pancreatica, congestie hepatica, hemofilie, hemoragii (epistaxis, gastroragii, enteroragii, hematurii), meteorism, dizenterie, diaree, oxiuri, astm, bronsita, gripa, blenoragie, sifilis, senescenta, cefalee.

Extern se recomanda in guturai, migrene, hemoragii nazale, angine, sinuzite, stomatite, otite, afte, scabie, pistrui, glosite, sifilide bucale, blefarite, seboree a fetei, eruptii tegumentare, herpes, plagi infectate, pecingine, furuncule, degeraturi, prevenirea ridurilor, intepaturi de insecte (viespi, albine).

Mai energică decât fitoterapia, aromaterapia este utilizată cu precauție. Este vorba de esența care se obține din pericarpul lamailor verzi mai bogate în esență decât cele coapte. Utilizările acesteia sunt în caz de : aerofagie, anemie, ascită, convalescență, demineralizare, diaree, digestie lentă, fragilitate capilară, furuncule, gripă, hiperaciditate, litiază biliară, reumatism, scorbut, tuberculoză pulmonară, varice.

Concluzii

Frunzele, florile, frcutele și coaja de lamaie sunt utilizate pe scară largă pentru apărarea sănătății. Lamaia este un condiment prețios pentru dispeptici, înlocuind cu succes oțetul și în plus conține vitamine și minerale care hrănesc organismul și purifică sângele.

Deși nu este un panaceu universal, folosirea curentă ameliorează chimismul celular și accelerează eliminarea deșeurilor prin urină. Convalescenții, anemicii, reumaticii și cardiacii recurg la medicamente clasice, dar uneori se folosește lamaia, care în unele cazuri depășește salicilatul de sodiu.

Totuși, lamaia trebuie folosită în cantități rezonabile, să nu se abuzeze (o lamaie pe zi în mod obișnuit, și cel mult 10 în perioadele maxime ale curei).

Trebuiesc căutate fructele de calitate, de preferat crescute fără îngrășăminte chimice și insecticide, de aceea vă recomand  să vă creșteți propriul lamai în casă.

Ganduri si impresii pentru "Lamaia si secretele vindecatoare ale unui fruct antic":

  1. Jorjette C Oana Teodorescu

Care este gandul tau?

 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.