Jung despre cele două personalităţi ale sale

Întreaga sa tinereţe Jung şi-a trăit tumultul interior la umbra secretului, a propriului secret şi ,deci, a singurătăţii. Unul dintre cele două secrete este acela al celor două personalităţi: “Undeva, în adâncul fiinţei mele ştiam întotdeauna că eu eram doi. Unul era fiul părinţilor lui: acela mergea la şcoală şi era mai puţin inteligent, atent, silitor, cusecade şi curat, decât mulţi alţii; celălat, în schimb, era adult, chiar bătrân, sceptic, neîncrezător, departe de lumea omenească” (A.Jaffe, 1996, pag.57).

Referitor la aceste două personalităţi aflate fie în conflict, fie în cooperare sau ignorare Jung precizează că au fost prezente de-a lungul întregii sale vieţi şi că nu este ceea ce psihopatologia numeşte scindare a personalităţii. O altă axă a dezvoltării sale este relaţia cu Dumnezeu. “Am început să caut în biblioteca relativ modestă a tatălui- care mi se părea atunci considerabilă- cărţi care mi-ar fi putut spune ce se ştia despre Dumnezeu” (A.Jaffe, 1996,pag69)

Trece, astfel, prin “Dogmatica creştină” a lui Bredermann, Faust, Dicţionarul general al ştiinţelor filosofice al lui Krug. Nu găseşte ceea ce caută sau, mai exact, ceea ce găseşte nu-l mulţumeşte sau lămureşte. Dar dacă demersurile cognitive sunt nereuşite, în planul trăirii (plan care aparţine cu precădere personalităţii nr. 2), Jung resimte totul cu certitudine- “Atunci mi-a devenit deodată clar că Dumnezeu era, cel puţin pentru mine, una dintre experienţele cele mai sigure şi immediate” (A.Jaffe, 1996, pag.74).

În această perioadă însă, citeşte mult şi beletristică, teatru. Mai exact personalitatea sa nr.1 este interesată de aceste lecturi, în acest fel reuşind să evadeze din stările depresive proprii celeilalte personalităţi şi să nu mai resimtă sentimentul de singurătate, de “izolare blestemată în singurătate”- “Mă simţeam complet singur cu certitudinile mele. Tare aş fi vorbit cu cineva despre ele, dar nu găseam nicăieri un punct de contact- ci, dimpotrivă, intuiam în ceilalţi o uimire, o suspiciune, o temă de a veni spre mine care mă lăsau fără grai”. (A.Jaffe, 1996, pag.76)

Apoi, pe parcursul următorilor ani, 1981,1982,1983,1984, personalitatea nr. 1 devine din ce ăn ce mai puternică datorită solicitărilor şcolii şi cotidianului. În această perioadă este impresionatde Pitagora, Heraclit, Empedocle, Platon, Meister Eckhart dar, mai ales, de Schopenhauer, Kant. Toate aceste preocupări îl transformă dintr-un timid, temător, neîncrezător în cineva sociabil şi comunicativ care încearcă să obţină ceea ce vrea. Unul dintre momentele importante ale acestei prime etape a procesului individuării pe care o străbate Jung- etapă conturată de social şi de modalităţile de raportare la acesta- a fost alegerea tipului de studii universitare pe care să le urmeze.

Pendularea între “ştiinţele umaniste, spre care se simţea atrasă personalitatea nr.2, şi ştiinţele naturii, spre care era atrasă personalitatea nr.1, a fost curmată de două vise, ambele cu acelaşi mesaj: “trăim într-o epocă şi într-un loc în care eşti obligat să-ţi câştigi existenţa.” Aşa că a ales studiul ştiinţelor naturii; mai exact al medicinei, deoarece ştiinţele naturii propriu-zise nu-I ofereau nici o perspectivă. Dar această opţiune ca şi urmările ei, nu a însemnat nici pe departe o limpezire a cerului propriului său Sinesau o împăcare a celor două personalităţi din care era alcătuit, personalităţi pe care le resimte, încă, asemănătoare cu două orizonturi vaste, diferite şi ireconciliabile.

Limpezirea a fost adusă de către un vis (tot de către un vis!) despre al cărui mesaj Jung spune că l-a făcut să înţeleagă natura luminoasă a conştiinţei. “Propria mea cunoaştere este unică, este cea mai mare comoară pe care o posed. Este adevărat că-I infinit de mică şi de fragilă în comparaţie cu forţele infinite ale întunericului propriului; totuşi este o lumină, singura mea lumină”(A.Jaffe, 1996, pag100). Acelaşi vis l-a determinat să-şi modofice şi raportarea la personalitatea nr.2- “Trebuia să-l las pe nr. 2 în urma mea; asta îmi era clar. Dar nu avea voie pentru nimic în lume să-l reneg faţă de mine însumi sau chiar să-l declar nul.”(ibidem,pag.101)

<< Partea 1Partea 3 >>

Articol etichetat cu:

Ganduri si impresii pentru "Jung despre cele două personalităţi ale sale":

  1. Jorjette C Anunturi Targu Mures

Care este gandul tau?