Isopul este recomandat în afecțiunile hepatice – Retete cu isop

Isopul este o plantă perenă din familia mentei, originară din Europa Meridională, unde creşte spontan pe terenurile calcaroase şi însorite. La noi planta de isop creşte numai cultivată şi doar rareori se întâlneşte, crescând sălbatică, pe pajişti şi păşuni, prin fâneţuri şi pe lunci sau prin livezi. Este o planta aromata, motiv pentru care voi evidentia calitatile ei in bucatarie. Vom avea si cateva retete cu isop, doar pentru inspiratie.

ISOP (Hyssopus officinalis)

Este un mic subarbust cu frunze persistente, lanceolat-alungite, de un verde-măsliniu închis. Formează tufe foarte compacte, de 30—50 cm înălţime, împodobite în iunie-iulie cu numeroase panaşe dense de spice cu flori albastre-liliachii, dispuse în verticile. Rareori florile sunt albe sau roz. Fructele, care nu pun niciodată în libertate seminţele, sunt mici : într-un gram intră 850 bucăţi. Ele sunt cafenii, lucioase, oval-triunghiulare, cu o mică excrescenţă albicioasă în vârf. Îşi păstrează facultatea germinativă timp de 2—3 ani.

Toate părţile plantei şi în special frunzele de isop răspândesc un miros puternic, foarte aromat şi au un gust iute-amărui. În iernile uşoare şi în zonele cu climă mai blândă isopul rezistă bine peste iarnă. Primăvara sau toamna se înmulţeşte uşor prin despărţirea tufei sau butaşi care se înrădăcinează cu uşurinţă. În regiunile mai reci se utilizează mai frecvent seminţele pentru înmulţire. Se seamană în aprilie, pe brazde reci, şi se plantează la locul defintiv în iulie. Este recomandabil să se refacă plantaţia la 3—4 ani odată, pentru că plantele îmbătrânind se degarnisesc (mai cu seamă mijlocul tufei rămâne golaş, lăstarii tineri avînd tendinţa să crească mai mult spre periferie. Dacă nu se curăţă tufele de uscaturi şi cioturi în fiecare toamnă sau primăvară, plantaţia cheleşte, devine slab productivă şi neaspectuoasă, lucru deosebit de neplăcut când isopul este plantat ca bordură în grădina de flori.

Isopul – beneficii pentru sanatate

Această plantă aromatică din familia mentei, merită cu siguranţă mai multă atenţie, nu numai pentru efectul calmant, tonic, al ceaiului preparat din frunzele sale, ci şi pentru gustul picant-aromat pe care-l dă sosurilor şi preparatelor din carne, înlocuind cu succes foile de dafin, alături de salvie şi rozmarin. Mai cu seamă cărnurile mai grele şi vânatul se împacă bine cu isopul.

isopAtât ca ceai, preparat infuzând 3 g frunze uscate în 100 ml apă clocotită, cât şi ca adaos la preparatele culinare, isopul are proprietatea să sporească pofta de mâncare, să ajute la eliminarea gazelor din stomac şi apei din ţesuturi. Ca însoţitor al unor mâncăruri săţioase, compensează efectul lor negativ asupra ficatului, împiedicînd infiltrarea grasă a acestuia, drenându-l şi activându-l. Isopul este, de altfel, recomandat în afecţiunile hepatice, sub formă de ceai, având în plus şi proprietatea de a scădea presiunea sanguină şi de a fi un bun antiseptic pulmonar. Asociat cu busuioc şi măghiran constituie un ceai aromatic parfumat care, băut călduţ, după o masă copioasă, dă o senzaţie de uşurare şi înviorare, parfumând plăcut respiraţia.

Isopul in bucatarie

Frunzele proaspete, frecate cu sare şi puţin oţet sau zeamă de lămâie, apoi amestecate cu unt, sunt un delicios adaos pe fripturi la grătar, peşte prăjit sau la legume fierte natur, cum sunt cartofii, fasolea verde şi morcovii. Isopul, singur sau asociat cu căţei de usturoi tăiaţi felioare, se pretează foarte bine pentru împănat fripturi la cuptor. Se pot pune şi împrejurul cărnii, în tavă, câteva rămurele de isop care parfumează astfel şi exteriorul fripturii şi sosul, făcându-le mai uşor digestibile. În tocături pentru umplutură este de asemenea binevenit isopul, alături de ceapă eşalotă şi împreună cu asmăţui şi mărar.

Dacă veţi încerca cele câteva retete cu isop pe care vi le oferim pentru a vă deschide gustul, îi veţi găsi cu siguranţă nenumărate alte întrebuinţări.

Retete cu isop

LEGUME ÎNĂBUŞITE CU ISOP

Ingrediente: 1 ceapă mare, 2 linguri margarină, 1/2 kg cartofi, 1/4 kg morcovi, 2 linguriţe „Vegeta”, 1/2 ceaşcă apă în care au fiert legumele, 1/2 linguriţă isop uscat sau 1 linguriţă frunze proaspete, sare, boia de ardei iute.

Preparare. Se taie ceapa felii şi se înăbuşe în margarină, fără a se rumeni. Se curăţă şi se fierb cartofii şi morcovii, se taie felii şi se pun peste ceapă. Se adaugă Vegeta de casa dizolvată în zeamă de legume. Se amestecă, se sărează şi se condimentează cu boia. Se ţin la foc moale până scad şi chiar se rumenesc puţin. Se servesc ca garnitură. Ca fel de mâncare se poate servi dacă se adaugă în farfurie câte o lingură de smântână şi se presară cu asmăţui, pătrunjel sau mărar. Se poate prepara acest fel de mâncare şi cu carne din conserve, care se pune la foc împreună cu legumele fierte.

SOTE DE MORCOVI CU ISOP

Ingrediente : 4 morcovi, 1/4 ceaşcă apă, 1/2 linguriţă sare, 1 linguriţă zahăr, 1 lingură margarină sau ulei, 1/3 linguriţă isop uscat sau 1 linguriţă proaspăt.

Preparare. Morcovii se curăţă şi se taie cubuleţe sau se rad. Se pun într-un vas de tablă groasă smălţuit sau în tuci împreună cu apa, sarea, zahărul şi isopul. Se fierb înăbuşit la foc moale 15—20 min. Se descoperă vasul şi se continuă fierberea pînă scade aproape complet sosul. Se adaugă margarina şi 1—2 linguri apă. Se lasă să scadă din nou, tot pe foc mic. Se servesc presăraţi cu asmăţui sau mărar, ca garnitură.

CARNE ÎNĂBUŞITĂ, CU LEGUME ŞI ISOP

Ingrediente : o bucată de carne de 0,5—1 kg, 1—2 linguri grăsime, 3 cartofi, 2 cepe, 4 morcovi, 1/2 ţelină, 1 păstârnac, 1 pătrunjel, 1 lingură fasole uscată, 1 lingură boabe de porumb (facultativ), 1—2 linguriţe isop uscat, sare, verdeaţă.

Preparare. Carnea, cu sau fără os, se rumeneşte pe o parte şi pe alta în grăsime. Se adaugă o ceaşcă apă fierbinte şi se înăbuşe la foc mic, câteva ore, până ce se pătrunde, procedând astfel : după o oră se descoperă vasul, se lasă se scadă sosul şi să se rumenească din nou carnea pe ambele părţi (facultativ). Se mai adaugă o ceaşcă de apă, se presară o linguriţă de sare şi se pune din nou, acoperită, la foc mic. După altă oră se pun peste carne legumele, se presară isopul şi se ţine vasul acoperit pe foc mic încă o oră (în total 3 ore sau chiar mai mult dacă nu este incă fragedă carnea). Se pot adăuga şi câţiva căţei de usturoi odată cu celelalte legume. Se serveşte această carne, tăiată felii, garnisită cu legumele, peste care se presară ceapăde tuns tocată mărunt sau creson abia răsărit.

Se poate prepara în acest  mod o carne care nu este potrivită pentru friptură sau are prea multe pieliţe pentru a putea fi tocată.

Sper ca aceste retete cu isop sa fie doar o inspiratie. In bucatarie, creativitatea nu are limite, asa ca ar trebui sa va preparati propriile retete cu isop.

Articol etichetat cu:, , , , , ,

Ganduri si impresii pentru "Isopul este recomandat în afecțiunile hepatice – Retete cu isop":

  1. Jorjette C Dana
    1. Jorjette C Ionel Cacoveanu

Care este gandul tau?

 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.