Individuarea sau a deveni propriul Sine

*Am ales termenul de „individuare” (şi nu pe cel de „individuaţie” frecvent folosit în traduceri) deoarece considerăm că acest termen sugerează mai bine procesualitatea conceptului jungian „the process of individuation”.

Sufletul nostru, amalgam de conştient şi inconştient personal, de supraconştient şi inconştient colectiv, de psihic şi spirit este, totuşi, supraîncărcat de sensuri, de rosturi şi chiar de legi, imuabile sau nu.

Unul dintre conţinuturile sale, individuarea,care este în acelaţi timp sens, rost şi lege, şi care a fost descris şi, mai ales, trăit de către Carl Gustav Jung poate fi considerat un alt fel de „scoatere din ascundere”. Aceasta pentru că individuarea pe care C.G.Jung o numea „conceptul central al psihologiei mele” , deşi proces eminamente inconştient, reprezintă o lărgire a sferei conştiinţei şi a vieţii psihice conştiente. Lărgirea conştiinţei şi avieţii conştiente înseamnă diferenâierea şi devenirea individului , altfel decât cum prescriu normele colective, înseamnă, aşa cum afirma Jung, ” a deveni o fiinţă individuală, iar în măsura în care prin individualitate înţelegem unicitatea noastră cea mai intimă, ultimă şi necomparabilă, înseamnă a deveni propriul sine”(apud.Aniela Jaffe,1996,pag.408). Jung consideră că acest proces nu este propriu doar vieţii psihice deoarece se manifestă la nivelul tuturor organismelor vii. Asfel afirmă explicit: „Individuarea este expresia acelui proces biologic-simplu sau complicat, după cum este cazul-prin care fiecare lucru viu devine ceea ce era sortit să fie dintru început”(apud.Anthony Stevens, 1996, pag.95).

Deci individuarea este acel proces lung şi anevoios prin care fiecare „devine sine însuşi”. Adică îşi integrează treptat Sinele, „omul de vârstă bimilenară aflat în fiecare dintre noi”, inconştient şi atemporal în personalitatea conştientă raportată la timp şi la contemporaneitatea fiecăruia dintre noi.bogdan-piatra-neamt-apus-de-soare

Procesul de individuare poate fi înfăptuit atât inconştient cât şi conştient după cum reiese chiar din cuvintele lui Jung referindu-se la acest proces: dacă „se desfăşoară inconştient, aşa cum a făcut-o întotdeauna, el nu semnifică nici mai mult nici mai puţin decât transformarea unei ghinde în stejar, a unui viţel în vacă şi a unui copil în adult. Dar, dacă procesul de individuare este conştientizat, conştientul trebuie confruntat în acest scop cu inconştientul, şi trebuie găsit un echilibru între contrarii”(C.G.Jung, 1997, pag.306). Apoi continuă adâncind şi mai mult diferenţele dintre cele două modalităţi de realizare a individuării: „Diferenţa între procesul de individuare natural, care se desfăşoară inconştient, şi cel conştientizat este uriaşă. În primul caz, conştiinţa nu intervine nicăieri, prin urmare sfârşitul rămâne la fel de obscur ca şi începutul. În cazl al doilea, dimpotrivă iese atât de multă obscuritate la lumină, încât conştientul câştigă inevitabil, în amploare şi înţelegere. Confruntarea dintre conştient şi inconştient trebuie să vegheze, ca lumina care străluceşte în tenebre, să nu fie numai percepută şi înţeleasă de tenebre , ci să înţeleagă ea însăşi tenebrele” (ibidem).

Aceste cuvinte îndreptăţesc şi mai mult paraleleismul de la începutul capitolului dintre individuare şi „scoaterea din ascundere”. Prin echilibrul dintre contrarii ca şi prin înţelegerea tenebrelor de către lumină şi a luminii de către tenebre Jung enunţă, de fapt, necesitatea complementarizării contradicţiilor existente în noi, existenţă care trebuie transformată în coexistenţă a contrariilor.

Partea 2 >>

Articol etichetat cu:, , , ,

Care este gandul tau?