Individuarea – proces achimic al sufletului

Deoarece, aşa cum am arătat în articolul precedent, alchimia îşi extrage seva din inconştient, întreaga alchimie a Evului Mediu conţine nenumărate simboluri, acestea fiind alături de paradoxuri, modalităţile prin care sunt proiectate conţinuturile inconştientului. Jung spune despre simbbolul viu că „traduce un fragment esenţial din inconştient, şi cu cât acest fragment este mai răspândit, cu atât efectul său este mai general, căci face să vibreze în fiecare coarda comună” (Jung, 1997, b ,pag.504) şi, de asemenea, că este extrem de complex, fiind alcătuit din „datele proprii tuturor funcţiilor psihice, gândire, sentiment, senzaţie şi intuiţie. (despre simboluri alchimice arhetipale vezi Ion Mânzat şi Mihai Petru Craiovan,1996)

Dintre nenumăratele simboluri care străbat discursurile alchimice, cel care constituie în egală măsură temelie şi boltă este Mercurius, „un simbol care uneşte contrariile”. Acesta este „prima materia”, „caput corvi”, „nigredo”, este „hermafroditul existenţei primordiale, care se desparte în perechea clasică frate-soră şi se reuneşte în conunctio, pentru ca în final să apară din nou, sub formă strălucitoare de lumină nouă (humen novum), de lapis. Este metal şi totodată lichid, materie şi totuşi blog.jorjette.ro/tag/spirit/” title=”Vezi toate articolele despre spirit aici”>spirit, rece şi în acelaşi timp arzător, otravă şi leac, un simbol care uneşte contrariile.” (Jung, 1998, pag.262)

Devevenind „lapis” Mercurius devine astfel simbolul individuării deoarece, aşa după cum am amintit, căutarea şi găsirea „lapisului philosophorum” înseamnă unirea contrariilor, înseamnă tinderea spre Sine, teza, antiteza şi sinteza fiinţei noastre. C.G.Jung constată că între lapis şi Iisus Hristos se poate realiza o analogie „el (alchimistul n.a.) recunoaşte mai curând în piatra lui minunată corespondenţa cu Mântuitorul. Din acest punct de vedere, alchimia apare ca o confirmare a misticii creştine, care se extinde coborând până in profunzimile şi obscuritatea inconştientului şi care aduce cu sine o realizare a figurii lui Hristos împinsă până la realizarea stigmatelor.

 

bogdan-fumeaza-la-pipa

Dar dacă alchimistul ar fi putut să-şi facă o idee clară despre conţinuturile sale inconştiente, ar fi trebuit să recunoască că luase el însuşi locul lui Hristos- mai exact spus: nu Eul său, ci Sinele său- şi că, precum Hristos, luase asupra sa opera („opus”) de mântuire, nu a omului ci a divinităţii. Ar fi trbuit să se recunoască nu numai pe sine ca analog lui Hristos, dar şi pe Hristos ca simbol al Sinelui. Această concluzie teribilă nu a funcţionat pentru spiritul Evului Mediu” (ibidem, pag. 317-318-319)

Emanaţie a inconştientului, alchimia dovedeşte că „relaţia cu puterile invizibile ale sufletului constituie adevăratul secret Marii Opere („Magisterium”). (ibidem, pag.247)

Şi mai mult „cum reiese din texte şi din simbolistica lor, alchimistul a proiectat procesul de individuare în fenomenele de transformare chimică. Termenul ştiinţific „Individuare” nu înseamnă în nici un chip că este vorba de o stare de lucruri bine cunoscută şi absolut clarificată” (ibidem, pag.432)

În ce priveşte individuarea Jung ne atrage atenţia asupra dificultăţilor procesului- „Adevăratul drum spre totalitate (subl.aut.) presupune, din păcate, ocolişuri şi căi greşite pe care le oferă destinul. Este o longissima via, o limnie şerpuită care indică drumul, o cărare din ale cărei întortocheri nu lipseşte groaza”. (ibidem, pag.17)

<< Partea 1

Ganduri si impresii pentru "Individuarea – proces achimic al sufletului":

Care este gandul tau?