Iluzionismul – paranormalul demonstrat stiintific

Prezentându-se ca garant al autenticităţii multor fenomene paranormale, Robert Tocquet dă, în lucrările sale, în contrapunct cu fiecare din isprăvile mediumilor, posibila sa contrapartidă în ordinul prestidigitaţiei, pe care orice bun meta-psihist trebuie, spune el, să o cunoască. Să înţelegem prin aceasta că nu are rost să construim teorii cu sprijinul psihanalizei, sociologiei, istoriei mentalităţilor, al micro şl macrofizicii etc. – şi, în ultimă instanţă, al filozofiei, metafizicii şi religiei – atât timp cât anchetatorul paranormalului nu a supus fenomenul pe care el îl studiază la proba iluzionismului?

Robert Tocquet – „Nici observaţiile, nici experienţele conduse cu marii mediumi n-au adus dovada riguroasă, singura valabilă ştiinţific, a fenomenelor materiale paranormale”

Fără îndoială, această atitudine este percepută ca periculoasă de către cei care preferă să creadă mai degrabă decât să ştie sau să facă proiecte irealizabile… Dar, convins cum este de existenţa fenomenelor paranormale, Robert Tocquet preferă să-şi asume riscul.

După ce a trecut în revistă faptele care constituie materia parapsihologiei şi care furnizează fundament spiritismului, Robert Amadou, pe care nu l-am putea considera antispiritualist, nu se teme sa afirme că „nici observaţiile, nici experienţele conduse cu marii mediumi n-au adus dovada riguroasă, singura valabilă ştiinţific, a fenomenelor materiale paranormale”.

În Les Grands Mediums el revine asupra subiectului şi se ocupa, în mod special, de evidenţierea criticilor la care mediumi istorici s-au expus din partea parapsihologilor şi a iluzioniştilor. Or, dacă i se pare posibil ca aceşti mediumi să fi produs fenomene realmente paranormale, consideră nu mai puţin sigur ca isprăvile care li s-au atribuit să poată fi toate explicate prin raţiune, bun-simţ sau ştiinţă. Iată, desigur, ce a contrariat convingerile spiritiştilor şi ale parapsihologilor spiritualişti… Cu atât mai mult cu cât marii mediumi avuţi în vedere sunt chiar cei prin care spiritismul s-a constituit ca un corp doctrinal.

Apariţia de fantome şi de ectoplasme, de fenomene luminoase, producerea de atingeri „spiritiste” sunt, bunăoară, la îndemâna tuturor. Este suficientă doar o regie adecvată. Iluzionistul Bartolomeo Bosco (1793-1863) a fost atât de popular la vremea şi în ţara sa (Italia), încât numele său a devenit sinonim cu prestidigitator.

Dar Henri Robin (1805-1874) a făcut şi mai mult: în teatrul său, pe care-l transformase în castel bântuit, el proiecta „umbre” albe, însoţite de zgomote înfiorătoare. Spectacolul era atât de „adevărat”, încât Henri Robin trebuia să le amintească celor care plătiseră pentru „a se juca de-a frica” faptul că aceste fenomene erau simple trucaje… El a demascat, de altfel, mai mulţi falşi mediumi, obligându-i astfel pe spiritiştii cei mai puţin creduli la mai mult discernământ.

vezi Primul laborator de experimente paranormale

Articol etichetat cu:, ,

Ganduri si impresii pentru "Iluzionismul – paranormalul demonstrat stiintific":

Care este gandul tau?

 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.