Iarna poezie scrisa de Eu_Pseudonim

Iarna dulce iarna, eu zaresc in zarma, pe podoaba ta, fulgul ce-ngheta pe geamul senguratec.
Si admir in taina, cum se-nbraca-n haina, tot ce are suflet, si fara nici-un fosnet, casele.
Dar ma-ntrist zarind, frica ce-i pandeste, pe oameni trosnind, cu graba orbeste, pasii.

Frumoasa plecare, cu sunet de nai, a zbarcitei iernare, ca floarea de mai, bis!
Gandirea ce trece, bolnava in pace, atarna de-o ata, creeaza greata, frumusetii,
Care plange-n larg, in largul tristetii…
Unde iarna-si are
Un cufar mare,
Ce se umplea pe an
Cu ignorare, un gram…
Si cu alungare..
Si cu infruntare!

Prin fulgul de nea, ea-mi varsa o lacrima, c-o durere falnica, un bulgare-si facea.
Si-l rotea, si arunca..dar ce dorea?
In scurgerea timpului, copii distrasi, transformau frigului, in urat padoaba-si.
Un fulg de nea cadea,
Putin el se rotea
Apoi nemilos se topea..

Si altul sosea
Fericit el adormea
Dar nu se mai trezea.
Si tot asa se zarea
Graba ce-i pandea..

Fericirea disparea
Tristetea venise.
Si iluzionase.
Pe oameni ii aruncase
In iluzii frumoase
Ca-i fericirea…
Omatul se topea
Si dureros el plangea.

Seara-n frigul muribund, iarna-si arunca-n fulg, in aer, tristetea fumegand.
Drumurile pustii
Fara de copii
Sau fara de adulti
Sentimente…flutarsii multi
Ma linisteau.

Eu zaceam la geam timid, probabil uimit? Altii nu pot observa, a se enerva si a tipa, stiu ei Doamne, numai -oare?
Era un geam rigid, din lemn amagit, de vreme rontait
Dar pentru mine,
Era mai mult ca un iubit…
Era sufletul meu
Prin a carui greu,
Observ tot ce ma-nconjoara
Prin a carui scortisoara
Nici apa nu trece
Fara sa se-nece
De sentimente,
Care nu vor sa plece…

Articol etichetat cu:, ,

Ganduri si impresii pentru "Iarna poezie scrisa de Eu_Pseudonim":

  1. Eu_Pseudonim Eu_Pseudonim

Care este gandul tau?