Psihologia transei samanice – Gânduri Despre Gânduri

paianjenul-cu-ochi

Primul gând mă duce către ceea ce Heidegger în 1938 arăta fără echivoc: “Nici o epocă nu se lasă pusă deoparte printr-o simplă negaţie: aceasta nu îl elimină decât pe cel ce neagă” ( Die Zeit des Weltbldes).

Prof. Univ. Dr. Ion Mânzat, Ed. Aldomar

Cu certitudine că şi domnul profesor Ion mânzat a avut în vedere această afirmaţie, poate mai mult, a încercat şi a reuşit să o şi expliciteze. Astfel, după ce Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu aduc şamanismul, prin teoria religiilor comparate, în discursul ştiinţelor moderne, prof. Ion Mânzat îşi asumă sarcina de a încerca să apropie fenomenul şamanic de psihologia modernă.

Incontestabil unul dintre cei mai prolifici autori din psihologia românească a anilor noştrii, dar în acelaşi timp un creator de psihologie, prof. Ion Mânzat s-a remarcat prin ideile, concepţiile şi teoriile propuse: modelul sinergetic al psihologiei, credinţa religioasă abordată din perspectiva psihologiei moderne, rolul simbolului şi simbologia în psihologie şi nu în ultimul rând redimensionarea structurilor psihice prin statutul acordat transconştiinţei umane.

paianjenul-cu-ochi

Având în vedere că miraculosul şi pozitivul nu se resping ci se întreţin, co-existând în permanenţă, autorul simte nevoia de extindere a câmpului de cercetare în psihologia contemporană, propunând astfel asimilarea elementelor de natură psihologică din spiritualitatea Orientului. În acest context, şamanul ca “specialist în suflet” devine o sursă de informaţii pentru cercetarea stărilor de conştiinţă modificată.

Mai mult, şamanul şi “boala şamanică”, ca model arhetipal în tehnica de iniţiere, pot oferi noi informaţii pentru realizarea montajului necesar transformării transpersonale, atât de mult căutat de către psihologia individuării a lui Carl Gustav Jung şi mai recent accentuat de către psihologia transpersonală americană.

Într-un stil şi într-o manieră, de acum bine cunoscute lumii ştiinţifice româneşti şi nu numai, autorul reuşeşte să ne ofere informaţii, tablouri vii ale spiritualităţii, culturii şi religiei lumii şamanice şi, în genere, a lumilor trecute şi prezente ale Orientului. Stilul esistic uşurează uşureaxă lectura şi oferă nuanţe altfel greu, dacă nu imposibil, de pătruns.

De remarcat , de altfel bine cunoscută de către generaţii întregi de studenţi, uşurinţa şi fidelitatea de transpunere a ideilor din cadrul culturii şi spiritualităţii orientale în sistemul şi modul de gândire şi înţelegere occidental. Dovedindu-se apartenenţa la o hermeneutică (vizbilă mai accentuat în capitolul “Simbolismul arhetipal în mistica şamanică” ) aptă înţelegerii din perspectiva logicii şi epistemologiei ştiinţei moderne, autorul reuşeşte transpunerea fidelă a informaţiilor între cele două universuri spirituale: Orient şi Occident.

Un alt fapt remarcabil al acestei lucrări, provenind din lunga experienţă de cercetător în psihologie a autorului, conduce la realizarea unui portret psihologic al personalităţii şamanului, fapt inedit cel puţin în psihologie.

Pentru sintetizarea acestui capitol consider cel mai elocvent însăşi utilizarea cuvintelor profesorului: “Receptacol senzititiv, < < purtător de cuvânt> > al Spiritelor care-l străbat, călăuzitor al sufletelor, medic, interpret al viselor, poet, muzician, făuritor, actor, şamanulşătie că această viaţă terstră nu este decât proiecţia obscură a adevăratei vieţi,…, a cărei fulgerătoare prezenţă majoritatea oamenilor au prsimţit-o, cel puţin o dată de-a lungul existenţei lor”( pag.177). Complexitate şi simplitate. Iraţionalitate şi raţionalitate. Atemporalitate şi temporalitate.

În ansamblu, prin sinteza informaţiilor din acest subtil domeniu, prin sistematizarea clară a materialului, prin noutatea subictului propus, prin nota atractivă a manierei de prezentare, lucrarea domnului profesor Ion Mânzat constituie o alternativă de introducere într-o psihologie a viitorului nostru, o psihologie care tinde spre depăşirea convenţionalului, oferind contururile unui orizont precis al ştiinţei psihologice.

Dar, încă un singur gând, de la M. Heidegger la I. Mânzat: “curajul de a pune în chestiune adevărul propriilor noastre postulate şi de a face din sfera propriilor noastre obiective lucrul cel mai demn de a fi pus în chestiune.”( “Die Zeit des Weltbildes”, în Holzwege)


Acest articol a fost actualizat recent pe

de către

cu tematica

Despre autor

Avatar Jorjette C

Păreri și impresii:

4 răspunsuri la „Psihologia transei samanice – Gânduri Despre Gânduri”

  1. Avatar doris izvernariu
    doris izvernariu

    @Cristescu Bogdan

    Istoria faptelor despre care decrii mai sus este cam asa cum spui! Cu mult timp inaintea crestinismului exista “tratamentul” spiritual prin purificarea cu APA . Acesta aparyinea ca magie Egiptului. Era cu mult inaintea lui Ioan, mult… . Rival a acestui mod era FOCUL sau magia alecsandrina de purificare care, dupa cum stiim este mult mai puternica decat prima.
    Aparitia crestinismului a adus ceva nou : valoarea vietii sau viata ca responsabilitate ;cumva a aparut ratiunea la individul de rand relationata cu ideia de UMAN. Problema in cauza nu este Gesus ci tocmai Apostolii , care au facut politica deturnand adevaratele valori ale crezului in proprii interese. Mai stie cineva azi despre Maria Magdalena? Nu..de la NIceea , tacere totala… Acum, este firesc ca dupa atata timp politica vremurilor initiale a dizolvat spiritualul crezului prin urmare asa cum spui, “daca fierbi u crestin” (desigur metaforic) nu mai ramane prea mare lucru din el pentru ca tot ce are fie ca a primit deformat fie ca din ce a primit nu a fost satisfacut prin urmare a lasat uitarii.
    Alchimia apare in Europa odata cu invazia arabilor insa are loc o mare contradictie; crestinul a facut un cocktail de filosofii orient/occident transpunand anumite simboluri antice pe tema bisericeasca. Vezi : Isus ca Piatra Lapis sau Melinchor din Sibiu ce a transpus missa catolica in concept alchimic.( vezi Wikipedia) :”Melchior Cibinensis was a Hungarianalchemical writer active in the first part of the 16th century. He is known for the Processus sub forma missae, an alchemical mass, now dated to around 1525; it was published in the Theatrum Chemicum of 1602, and formed part of a celebrated later collection Symbola Aureae Mensae from 1617 of Michael Maier.”

  2. Apropos:
    Sti care este simbolul Occident -Orient in cercurile oculte , esoterice?
    Orientul este comparta cu Orezul iar Occidentul este comparat cu vinul . Aici semnificatia imbinarii alb/rosu (vezi Jung : guma araba si teoria adezivului) respectiv o chestie alchimica absolut superba …vinul este extrasul pamntului , din bob, fermenteaza si se transforma in adevarul crestin :Sangele.
    Cu orezul este mai “dur” acesta nu devine simbolic SANGE (deci adevar crestin ) ci extras al adevarului prin distilare. Daca am extrage din vin alcoolul prin distilare am obtine acle cognak …
    Vreau sa spun la final…devarul e unu dar acesta se mai distileaza inca de doua trei ori pana sa ajunga ALB CRISTAL ….acel alcool care…tot din alchimie stim este VOLATIL (SPIRIT)

    1. M-ai înebunit cu comentariul acesta! Am înţeles profunzimea şi unde baţi, dar de unde şi până unde e vorba de creştinism? Primul creştin când a apărut, alchimia era de mult bine dezvoltată. După ce creştinii au devenit o gaşcă de oameni, şi au devenit puternici ca şi influenţă asupra altor oameni, alchimiştii au fost omorâţi de creştini. Deci nu prea cred că conceptele alchimiei spun atât de mult despre creştinism. Ca să te completez, poate SÂNGELE nu este adevărul creştin, adevărul creştin este un fel de sânge diluat cu foarte multă apă, ca să se facă bani cu el la târg sau la cramă (adică locul unde se consumă creştinismul – biserică sau oriunde). Când “fierbi” un creştin, şi îl observi cum e după ce se evaporă apa cu care e diluat, îţi dai seama că nu mai rămâne mare lucru din el. Mai sunt şi unii oameni, creştini pentru că sunt ca nişte sticluţe în cămara alchimistului, cu etichete greşite, adică au eticheta de creştini dar nu se compara cu creştinii, ba chiar personal cred că sunt o formă aparte de creştinism, i-aş da alt nume dar aşa ceva nu merită să aibe un nume, ei sunt prea puri ca să-i numim!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *