Furtuna si cu mine, totuna

Furtuna si cu mine, totuna

Rece aer-şi face locul prin încinsă-mprejurare
Norii-şi schimbă faţa încărcaţi de-o lină-ndurerare.
Într-o clipă liniştea începe a cânta venirea ei
Cerul c-o suflare mătură frunzele de pe alei.

Soare lasă locul unei umbre singuratice
Zboară păsări parcă îndemnate de-o anostă voce,
Pustnici paşi de om transformaţi în bătăi de tobă
O îmbrăţişau rapid marea de beton în scârbă.

Tot ce-i verde-n jur sărută patima răcorii,
Valuri, valuri natura-şi scrie în memorii
Plutesc în aer gânduri depărtate mii şi mii
Furând mistere din tainic fruct al vieţii..

Cântecul tăcerii fu zdrobit de al vremii urlet
Când vieţi de ceară se ascund de al puterii tunet
Şi când bezna ce tronează peste-ntregul pământesc
E străpunsă de-o lumina, al ei fulger îngeresc.

Stropi, cu mic, cu mare, pătrundeau totul din împrejurare
Săgeţi de Furtună, plânset de Furtună, lacrimi de Furtună.
Toate se-ntindeau peste mare-adunătură din feerica natură,
Şi strigau cu glas de jale: Noi vrem răzbunare!..

-De ce suferi tu, dragă-mi Furtună,
Că blestemând să-mi transformi soarele-n luna?
Când ochii-mi cată albastrul cerului
Ei să vadă-ntristati negrul dorului?

Tunet după fulger, fulger după tunet,
Stropi cădeau din cer dansând în mod inert,
-Of, tu măreţie artă, Furtună..ce cauţi de ceartă?
Văd în tine chinuintă, clipa-ţi încă nu e moartă!

C-o rapidă şi neîntâlnită ură,
Peisajul luă o altă-ntorsatura.
Teiul ce odată se unea cu cerul,
Asculta cadenţa stropilor de ploaie
Şi simţea pe ţarina-şi cea grea
Căzătura ruşinoasă,
Şi puterea apei ce venea şiroaie

Iarba cu al ei miros de verde crud
Încălzind scoarţa rece de pământ,
În acest moment era o simplă amintire,
Pentru că Furtuna fără de clintire distrugea
Fiecare colţ de rai ce-l atingea.

Şi privind văzduhul infinit ce se laudă cu stele,
Pe-un nour îmbrăcat într-o mantie de zile grele,
Şedea mahnită, intristată fiind de măcelul ce-l făcea,
Fortuna neputincioasă se uita..

-Fortună, viata noastră stă in a ta mână,
De ce accepţi ca privind in gol şi stând pe-un nor,
Să rămâi neclintită observad atât omor?
Măcar un petic de rai să mai rămână..

-Imposibil mi-este, ea mă transformă astfel,
Destinu-i şade-n palme cum gandu-ţi e propriu,
Eu sunt scriptul ce-ţi păstrează calea grijuliu,
Tu eşti fiinţa ce alege drumul..
Condeiu-ţi sta in mană
Cum scenariul în minte.
Furtuna si cu tine, mi-e totuna

Articol etichetat cu:, ,

Ganduri si impresii pentru "Furtuna si cu mine, totuna":

  1. Eu_Pseudonim Ana-
  2. Eu_Pseudonim andrei

Care este gandul tau?