Frumoasa şi Bestia din noi – psihologie

Ar fi fost interesant un articol dedicat Bestiei, şi nu Fiarei din Apocalipsă, care este tratată la locul său, ci a fiarei care zace în noi.

Tema Frumoasei şi a Bestiei, lansată în modă de Doamna de Beaumont, depăşeşte categoric cadrul basmelor. Sau, mai curând, tema tradiţională a poveştilor ce sunt istorisite copiilor înainte de a adormi, schema aceasta ascunde o educaţie simbolică, o învăţătură secretă ce-şi face drum în subconştient şi dezvăluie prin structura sa unul din conflictele cele mai obscure ale fiinţei umane. Prin toate variantele acestei poveşti sunt puse în lumină două demersuri universale. Ori Frumoasa prizonieră a Bestiei, este eliberată de un tînăr şi chipeş cavaler care o ia de soţie; ori, pentru că Frumoasa se îndrăgosteşte de Bestie, acesta se metamorfozează brusc într-un îndrăgostit seducător.

În felul acesta, fete şi băieţi, bărbaţi şi femei se regăsesc în unul sau celălalt demers.

Primul demers, care se adresează secului masculin, ascunde – după cum se ştie acum -mitul lui Oedip ucigându-şi tatăl spre a se căsători cu mama sa.’

„Tema legendară a Dragonului care este ucis spre a cuceri femeia este veche de când lumea. Este o temă oedipiană prin excelenţă – dragonul, simbol al tatălui, este ucis, iar mama eliberată devine prada fiului învîngător” (Marie Bonaparte, Edgar Poe 1958).

Al doilea demers, mai subtil, priveşte de astă dată iniţierea feminină. Mitologia antică şi metamorfozele ovidiene au expus pe larg dragostea bestială a unor femei ce-şi află în „braţele” unui animal puternic secualizat satisfacerea patimii lor secrete, adică potolirea instinctului şi asumarea complexelor lor. Ca şi exemple le avem pe pe Leda şi lebăda, pe Pasiphae şi taurul şi, mai din popor, cunoscută de noi toţi, o avem pe Scufiţa Roşie şi Lupul cel Mare şi Fioros. O mai putem aminti pe Titania lui Shakespeare dezmierdând capul de măgar al lui Bottom, cel cu nume predestînat.

Filmele de groază şi de science-fiction (a căror simbolică aparent naivă nu este studiată îndeajuns) reiau povestea pe care Cocteau a pus-o cu atâta eleganţă în imagini – şi anume „Bestia nu este oare, în fond, pur şi simplu bărbatul” ?

Un dicţionar de animale nu ar fi decât o galerie de portrete ale omului, a multiplelor faţete ale chipului său – se ştie că omul sfârşeşte prin a semăna cu animalul său favorit şi că artiştii secolului al XVI-lea erau entuziasmaţi de comparaţiile dintre figura umană şi cea animală.

Articol etichetat cu:, , ,

Ganduri si impresii pentru "Frumoasa şi Bestia din noi – psihologie":

  1. Jorjette C Diana
  2. Jorjette C ERP
  3. Jorjette C Blackthorn
  4. Jorjette C Octavian
  5. Jorjette C Ana-

Care este gandul tau?