JOLLIVET-CASTELOT Francois (1868, Douai – 1939, Paris), a fost alchimist francez. În politică el se situează deliberat de partea mişcării muncitoreşti, dar se delimitează net de marxism-leninism, creând Uniunea Comunistă Nematerialistă; prin aceasta este consecvent cu el însuşi, pentru că de la prima sa lucrare (L’Âme et la vie de la matiere, 1893), el postulează că sufletul, viaţa, energia, materia sunt unul şi acelaşi lucru. El caută să fondeze o ştiinţă nouă, hiperchimia, „ştiinţa mediană între chimie şi metafizică”.
„Alchimistul, spune el în La Loi de V histoire (1933), trebuie să fie hilozoist, adică să considere materia ca vie, în consecinţă să o respecte, să o manipuleze cu conştiinţa potenţialităţii sale intelectuale, să vadă în ea Fiinţa multiplicată, fragmentată, divizată, suferindă, dar tinzând printr-o neîncetată evoluţie să se reconstituie în unitatea substanţei ei.”
Împotriva dualismului modern, el înţelege să reia monismul alchimiştilor, într-o sinteză care să ia în considerare metodele scientismului pozitivist la fel de bine ca şi spiritul esoterismului, inclusiv gnoza, kabala şi tarotul. Departe de a fi retrogradă, gândirea lui Jollivet-Castelot este antici-pativă: nu numai că se informează asupra descoperirilor epocii sale, studiind echilibrul atomilor, fenomenele de alotropje, de izotropie, de polimerie, dar emite şi ipoteze îndrăzneţe: „într-o zi, scrie el în La Science alchimique (1904), vom vedea chimia numită «minerală» oferind serii analoge cu cele ale chimiei «organice» actuale. Formarea, derivarea, într-un cuvânt evoluţia metaloidelor şi a metalelor se vor studia pe baza turbioanelor eterice, condensărilor.