Fotografie paranormală şi transcendentă

Tot aşa cum este exclusă astăzi posibilitatea de a fotografia perispiritul defuncţilor în vizită la cei vii, tot astfel efluviografia (sau înregistrarea fluidului mediumilor prin orice procedeu), precum şi scotografia (fotografia gândirii subiecţilor „psi”) sunt considerate foarte improbabile de parapsihologii contemporani.Dacă în 1967 Ted Serios a reuşit, pentru moment, să ne păcălească (şi se pare că o face încă), astfel încât să atragă atenţia psihanalistului şi parapsihologului american J. Eisenbud şi aceea a lui Hans Bender, au trecut timpurile în care unii oameni, precum Reichenbach, începând cu 1850, comandantul Darget în 1882 şi doctorul Barsduc mai târziu treceau drept serioşi şi puteau să pretindă că au captat pe plăcile lor fotografice magnetismul animal, sufletul separându-se de corp în momentul morţii sau spiritele elementare… (E adevărat, interpretarea pe care parapsihologia vulgarizată o dă procedeului Kirlian poate fi considerată ca un avatar al efluviografiei.)

Ted Serios, după ce „intra în condiţie” – şi pentru a face aceasta nu găsea nimic mai nimerit decât să îngurgiteze câteva pahare bune de alcool – impresiona placa sensibilă a unui polaroid, concentrându-şi arsenalul mental fie asupra uneia din fantasmele sale, fie, la cerere, asupra vreunei alte imagini. Din păcate, lumea n-a înţeles niciodată de ce trebuia să se folosească de ceea ce el numea „gismo” sau „gizmo” – acest cilindru acoperit cu hârtie neagră pe care îi plasa în faţa aparatului foto înainte de a declanşa flash-ul. Era el oare atât de gol pe cât s-a spus?

Articol etichetat cu:, , ,

Care este gandul tau?