Fir (tijă) fluidic

Pentru metapsihiştii din Be-He Epoque manifestările mediumnice nu sunt doar paranormale, ele trebuie să fie obiective, şi ei nu s-au lăsat până n-au dovedit realitatea lor fizică. Unul dintre ei, Ernest Bozzano, relatează astfel fenomenul la care a fost martor şi care are legătură cu firele fluidice: „După şedinţă, scrie el, Eusapia (Paladino), încă epuizată, stătea lângă masă. Deodată, mediumul a părut că se trezeşte din amorţirea în care se găsea şi şi-a frecat mâinile; apoi, îndepărtându-le una de alta şi aducându-le în faţă, le apropie de un mic pahar aşezat pe masă; atunci, făcând cu mâinile mişcări când înainte când înapoi, a reuşit să imprime paharului mişcări de atracţie sau respingere de la distanţă… În timp ce se derula acest fenomen, toţi experimentatorii au văzut deodată, foarte clar, un fir gros de culoare alburie care lega nedefinit degetele mâinilor Eusapiei. Nicio îndoială: mediumul trişa; fiecare experimentator nu putea să nu se gândească la întâmplarea de la Palermo. Dar iată că mediumul însuşi a început să strige dovedind o bucurie surprinsă: -Uitaţi-vă! Priviţi firul! Priviţi firul! La această exclamaţie spontană, sinceră, a mediumului, cavalerul Peretti s-a gândit la o verificare pe cât de simplă, pe atât de decisivă. El a întins braţul şi a început să tragă încet firul spre el; acesta s-a arcuit, a rezistat o clipă, apoi s-a rupt şi a dispărut; corpul mediumului a fost scuturat brusc de un tremur nervos. Inutil să mai descriem mirarea generală; acest fapt era suficient să îndepărteze, dintr-o dată, orice incertitudine; nu era vorba de un fir obişnuit, ci de unul fluidic!…

Într-o împrejurare analogă cu domnişoara Tomczyk nu am reuşit să prind firul care a dispărut prea devreme; cu toate acestea, tremurul nervos resimţit de medium a fost atât de puternic, încât contracţia dureroasă a braţului drept a persistat mai multe minute. Dar, cu anumite precauţii, în alte ocazii, am putut să simt acest fir pe mâna mea, pe faţă şi pe păr. Când mediumul şi-a depărtat mâinile, firul s-a subţiat şi a dispărut; senzaţia tactilă pe care el o dă seamănă mult cu atingerea unei pânze de păianjen. Experienţa cavalerului Peretti a fost prima de genul acesta: ea a dovedit că, atunci când iau forma unui fir fluidic, razele rigide pot să suporte contactul unei mâini, şi că ele prezintă elasticitate şi consistenţă. În încercările mele ulterioare, rezistenţa firelor fluidice a putut fi estimată la o sută de grame maximum.”

Cel mai straniu este că majoritatea meta-psihiştilor sunt absolut convinşi de realitatea supranormală şi totodată fizică a acestor fire sau tije mai mult sau mai puţin rigide. În asemenea măsură, încât J. Courtier provoacă proteste vehemente când îndrăzneşte să scrie într-unul din rapoartele sale la Institutul general de psihologie: „Înainte de următoarea şedinţă, când asistenţii au terminat de mâncat, Eusapia s-a îndreptat spre un cântar şi a încercat să-l facă să oscileze cu ajutorul unui fir de păr alb. Domnul Otto Lund, care lucra foarte aproape de ea, a văzut la un moment dat ceva ca o rază luminoasă care pleca din vârful degetelor Eusapiei. Uitându-se atent, fără să spună nimic, el şi-a dat seama că această rază nu era altceva decât un fir de păr ce reflecta lumina şi că, finalmente, platanul cântarului era mişcat de acest fir de păr întins între degetele subiectului.” Se discută mult în contradictoriu despre natura fizico-chimică a acestor specii de tentacule care se nasc, nu prea se ştie cum, din degetele mediumilor; se încearcă elucidarea proprietăţilor lor (elasticitate, rezistenţă etc).

Cât despre Ochorowicz, el distinge „două maniere principale de a concepe esenţa misteriosului fir fluidic:

1. Putem presupune că este o creaţie pur dinamică, o vibraţie rapidă care produce uneori asupra simţurilor noastre iluzia unui obiect real;

2. Putem să ne întrebam dacă nu este cumva o materializare, în genul celor care se obţin în mediumnism. Un obiect care, fără să prezinte o realitate constantă, o posedă momentan — un fir, un adevărat fir material, cu această particularitate excepţională şi extraordinară de a se forma şi a dispărea nu se ştie cum”.

Studiat de către metapsihistul-prestidigitator Harry Price în 1929-1930 şi în aceeaşi perioadă (toamna anului 1930) de către Eugene Osty şi fiul său Marcel (Eugene Osty şi Marcel Osty, Les Pouvoirs inconnus de l’ esprit sur la matiere, Alean, 1932), şi despre Rudi Schneider se spunea că emite o substanţă când doreşte să execute deplasarea unui obiect la distanţă. Numai că acea substanţă nu era vizibilă cu ochiul liber, şi aparatele fotografice nu-i puteau surprinde imaginea. Doar un dispozitiv cu raze infraroşii ar fi permis reperarea acestor fire sau tije misterioase, care, de altfel, au dispărut cu ectoplasmia, în general, la un Uri Geller, un Mathew Manning, un Jean-Pierre Girard… Totul petrecându-se ca şi cum ele ar fi devenit inutile de când parapsinologii postulează, în marea lor majoritate, inutilitatea oricărei medieri ectoplasmice între corpul mediumului şi obiectele pe care forţa psihocinetică le mişcă sau deformează.

Articol etichetat cu:, ,

Care este gandul tau?