Eleonor Piper – prezicătoare

Dacă Eusapia Paladino a fost în timpul vieţii cea mai „biografiată” dintre mediumii cu efecte fizice, subiectul metagnom din Boston (Statele Unite), Mrs. Eleonor Piper, nu este cu nimic mai prejos; celebritatea amândurora a făcut să se vorbească mult despre ele. Society for Psychical Research consacră Eleonorei nu mai puţin de 25 de volume groase asupra Proceeding-urilor ei.

Despre cazul ei, sir Oliver Lodge a scris o lucrare, The Survival of Mart, tradusă şl în franceză sub titlul La Survivance humaine. Cât despre Frederic Myers, el a făcut şi mai mult: a publicat lucrarea sa capitală Human Personality, a cărei variantă franceză, prescurtată, poartă titlul: Personnalite humaine, sa survivance, ses manifestations supranormales.

Crezând că un şoc sau un accident eliberează capacităţile mantice ale fiinţei umane, anticii nu erau poate atât de departe de adevăr pe cât se crede. În 1884, tânără mireasă, Eleonor este lovită de o sanie; în urma acestui eveniment devine paragnost. Crede că are o rumoare malignă şi, la sfaturile socrilor săi, merge să consulte un medic orb, J.R. Cocke.

Acesta, fiind spiritist, pretinde că e locuit de spiritul unui medic decedat, Finny. Începând cu a doua consultaţie, probabil prin „mimetism”, doamna Piper cade în transă. Când îşi revine, află că o tânără indiană, Chlorine, a vorbit prin gura ei… Organizează cu apropiaţii săi şedinţe de spiritism.

Într-o primă etapă, diverse spirite, sau pretinse spirite, o „posedă”. Unul dintre ele îi devine ghid; declară că se numeşte doctor Phinuit. La început, doctorul Phinuit se mulţumeşte să-i dea — fapt destul de banal — sfaturi practice şi diagnostice privind profesiunea sa; apoi începe să-i răspundă mai inteligent la tot felul de întrebări, şi, mai ales, să reveleze persoanelor care asistă la transele Eleonorei precizări intime de o uimitoare exactitate.

Dar punctul forte al doctorului Phinuit este de a face să retrăiască, prin intermediul acestui medium, descărnaţi. Astfel, când sir Oliver Lodge vine s-o consulte în legătură cu un ceasornic care a aparţinut unuia dintre unchii săi, decedat cu vreo 20 de ani mai înainte, prezicătoarea nu-i dă doar numele acestuia, îi furnizează şi o mulţime de indicaţii referitoare la copilăria sa, pe care aproape nimeni nu şi le mai amintea.

Exactitatea detaliilor era atât de mare, încât doctorul Richard Hodgson (1855-1905) de la secţiunea americană a SPR, cunoscut pentru neîncrederea sa, a studiat-o pe Eleonor timp de 15 ani, după ce a devenit profesionistă; a angajat un detectiv particular s-o urmărească pe ea şi familia ei pentru a şti dacă nu cumva obţine informaţii despre clienţi din alte surse. A trebuit să admită că nu era aşa.

Cât despre doctorul Phinuit, a fost absolut imposibil să se găsească vreo urmă a existenţei sale trecute. Dar oare a trăit cu adevărat? Lucrurile se complică atunci când, spre 1892, un alt ghid se impune prezicătoarei; el trăise sub numele de George Pellew. Acest tânăr filozof şi om de litere, membru al SPR, murise într-un accident cu câteva luni în urmă.

Prin gura Eleonorei, precizând unde se găseşte, el a cerut cu insistenţă doctorului Hodgson să facă să dispară nişte scrisori care ar fi tulburat familia sa. Dar Hodgson nu-l ascultă şi îndată îşi va muşca mâinile, fiindcă familia va găsi până la urmă scrisorile cu pricina şi va fi foarte supărată. (Vom menţiona că, în afară de George Pellew, nimeni nu ştia de existenţa acestor scrisori.)

Foarte scrupuloasă cu etica sa de prezicătoare, Eleonor va anunţa în 1919 că şi-a pierdut toate darurile şi se va retrage. Clarviziunea i-a venit poate din spiritism, tot aşa cum a şi părăsit-o.

„Inteligenţa în comunicarea directă cu consultantul şi pe care am numit-o «ghidul» (control în engleză), scrie doamna Sidgwick, nu este un spirit independent care utilizează organismul Eleonorei, ci o fază sau un element al personalităţii mediumului.”

Articol etichetat cu:,

Care este gandul tau?