Efecte psihocinetice

Când un medium cu efecte fizice operează fără să trişeze, se produc uneori, declară parapsihologii, diferenţe de temperatură în apropierea fenomenului observat. Parafizicienii actuali explică aceste variaţii termice formulând ipoteza că forţa psihocinetică pe care o dezvoltă mediumul ar disocia o anumită cantitate de materie în diferitele ei elemente atomice şi subatomice, pentru ca apoi să o reorganizeze, să o modeleze până la a produce aceste torsiuni care s-a crezut că se pot constata la Uri Geller.

Acelaşi proces de dezintegrare şi apoi de reorganizare ar fi prezent în fenomenele de ectoplasmie şi de materializare: “Mediumul ar trăi un fel de vis, dar fantasmele sale, în loc să fie subiective, s-ar obiectiva, s-ar materializa, elementele substanţiale fiind luate de la el însuşi sau din ambianţă” (Robert Tocquet).

Teletransferurile sau levitaţiile de obiecte ar implica acţiunea antigravitaţională (sau antimasică) de particule foarte puţin cunoscute: ceea ce ar face posibile “deplasările de obiecte plasate într-un spaţiu materialmente inaccesibil (de medium), sub un clopot de sticlă, de exemplu”.

Dar, aşa cum recunoaşte Robert Tocquet, aceste ipoteze se ciocnesc de legile actualmente admise în microfizică, pentru că ar trebui ca energia psihocinetică de dezintegrare să fie “de acelaşi ordin de mărime ca şi energia pusă în joc în cele mai importante ciclotroane sau în radiaţia cosmică”.

Aceasta presupune şi intruziunea directă a gândirii în materie la nivel molecular, atomic sau subatomic. Or, dacă nu considerăm că există o identitate între spiritul spiritualiştilor şi energia microfizicienilor, lucru imposibil de conciliat în cadrul epistemologiei actuale a ştiinţelor, nu vedem pe ce s-ar baza ipotezele parapsihologilor.

Articol etichetat cu:, , ,

Care este gandul tau?