Disconfort în afara culturii

Teza falocentrică a lui Freud a fost obiectul nenumăratelor critici. Conform acestora, Freud nu a făcut altceva decât să pună în teorie prejudecăţile falocentrice şi burgheze ale epocii sale. Mergând pe aceeaşi linie Lacan considera femeia ca mascaradă. Cele trei direcţii degajate de Freud sunt fiice ale complexului de castrare feminin. Intrarea în complexul Oedip (sau refuzul de a intra) joacă un rol determinant.

Freud spune despre ieşirea din acesta că ea este greu de conceput. La băiat complexul Oedip abandonat, refulat, distrus, cedează locul unui supraeu sever, moştenitor al interdicţiei paterne. Nimic asemănător la fată: castrata dintotdeauna, ea nu mai are nimic de pierdut. Iubirea oedipiană pentru tată se poate prelungi pentru o perioadă nedeterminată, pentru a nu fi abolită decât mai târziu şi incomplet. În „lipsa” angoasei de castrare, interiorizarea interdicţiilor parentale nu ia la ea o formă imperativă; legea în sine nu este niciodată atât de exigenta ca la băiat.

Dat fiind rolul dinamic al supraeului în producţia culturală – prin constrângerea la transformare, la sublimare, pe care o exercită asupra investiţiilor secuale – slăbiciunea şi independenţa redusă a acestei instanţe la femeie explică slaba ei participare la progresele culturale.apa-picura-in-lumina

<< Partea 2Partea 1 >>

Articol etichetat cu:

Care este gandul tau?