Despre lumea de dincolo

Fiecare civilizaţie are ideea sa despre lumea de dincolo, întemeindu-se pe criterii antropologice care ţin mai mult de etnologie şi de istoria religiilor decât de metafizică; a descrie „celelalte lumi” ar însemna să faci ca Ornella Volta (Ghidul lumii de dincolo, Salland, 1972), care, acumulând puncte de vedere foarte diverse şi detaliind anecdotele cele mai trăsnite, distruge ideea serioasă privind viaţa de după moarte. Mai interesantă în acest sens ni se pare a fi abordarea care constă în a culege mărturiile „scăpaţilor” de la moarte sau a „muribunzilor-reveniţi-la-viaţă”. În Statele Unite, lucrările lui Karlis Osis, Erlendur Haraldsson, E. Kubler-Ross, Raymond Moody, Kenneth Ring, Michael Sabom, pentru a nu cita decât câteva, au tratat îndelung aceste fenomene de N.D.E. (Near Death Experience). În Franţa, Helene Renard a scris o carte-bilanţ despre ansamblul cercetărilor efectuate: După viaţă (Ed. Philippe Lebaud). Ea analizează foarte bine diferitele etape ale scenariului-tip al călătoriei către dincolo.

După ce a probat impresia că moare, întărită de faptul că aude distinct tot ceea ce se spune în jurul lui, cel scăpat de la moarte pătrunde într-un fel de tunel mai întâi întunecos. El îşi vede dublul (extracorporeitate) aşa cum l-ar observa un al treilea. El îl întâlneşte adesea pe drumul său pe unul dintre cei dragi, dispăruţi, ca şi cum acesta din urmă ar vrea să-l ajute să treacă. El aude o voce, muzică sau cântece şi percepe o fiinţă de lumină (care poate să fie Hristos, dacă el este creştin). Într-o fracţiune de secundă el îşi vede viaţa derulându-se firesc sau invers – din punct de vedere cronologic. El are senzaţia că se loveşte de o barieră, dar nu doreşte, deocamdată, să revină la viaţă. Apoi intră într-o baie de lumină. Cu toate că subiectul este atras de moarte, el încearcă să o refuze, dat fiind persoanele iubite (copil, soţ etc.) pe care le-ar părăsi. Această hotărâre de întoarcere la conştiinţa obişnuită modifică, în mod fundamental, comportamentul său viitor.

Departe de a fi trăite în suferinţă, aceste manifestări îl umplu pe muribund de o fericire de nespus: tunel luminos, muzică „plutitoare”, experienţă mistică. Cultura religioasă a subiectului influenţează desigur asupra filmului mental, dar schema rămâne invariabilă. De altfel, se întâmplă adesea ca în apropierea morţii să existe schimburi telepatice între persoana aflată pe punctul de a deceda şi unul dintre cei apropiaţi ei. Nici aici nu lipsesc mărturiile.

Ganduri si impresii pentru "Despre lumea de dincolo":

  1. Bogdan Cristescu radu
  2. Bogdan Cristescu Alina

Care este gandul tau?