În sensul propriu şi prim al cuvântului: „care are legătură cu învăţăturile lui Hermes Trismegistul”. Nu se ignoră faptul că acestui personaj fabulos, care ar fi fost rege al Egiptului, legenda îi atribuie fundarea alchimiei şi elaborarea mai multor tratate. (Pe acestea din urmă se bazează partea ocultă a ştiinţei filozofilor.)
De ce alchimiştii au manifestat atâta grijă ca să rămână neînţeleşi? (Şi ei au rămas aşa nu numai pentru vulg, dar şi pentru adeptul însuşi…) Răspunsul pozitivist nu se lasă aşteptat: „Pentru a adopta acest limbaj obscur şi inaccesibil, spune omul de ştiinţă Louis Figuier în secolul al XIX-lea, alchimiştii au avut un motiv excelent. Ei nu aveau nimic de spus despre arta lor de a face aur, toate eforturile de a face acest lucru au fost inutile.
Dar adevăratul motiv fusese formulat cu vreo unsprezece secole în urmă de către adeptul arab Geber în Suma perfecţiunilor magistrului: „Declar aici că, în această Sumă, nu am prezentat ştiinţa noastră după un demers coerent. Dacă aş fi expus-o în ordinea dezvoltării ei, spirite rău intenţionate ar fi putut s-o înţeleagă şi s-o folosească cu rea-credinţă.”
Lasă un răspuns