Despre creativitate

despre creativitateCreativitatea este definita ca “o aptitudine complexa, distincta de inteligenta si de functionarea cognitiva si existenta în functie de fluiditatea ideilor, de rationamentul inductiv, de calitati perceptive si de personalitate, ca si în functie de inteligenta divergenta în masura în care ea favorizeaza diversitatea solutiilor si rezultatelor.”

Evident se ridica problema factorilor care influenteaza creativitatea, precum si ponderea lor în “reteta” procesului. Se sustine ideea existentei unor aptitudini speciale pentru creatie, care ar avea ca baza anatomica anumite structuri cerebrale ce favorizeaza imaginatia. De ce am spus imaginatia? Caci, probabil, este clar pentru toata lumea ca o apropiere de creativitate necesita si abordarea, sau cel putin mentionarea, imaginatiei. Aceasta vazuta ca “procesul psihic al carui rezultat îl constituie obtinerea unor reactii, fenomene psihice noi pe plan cognitiv, afectiv sau motor”, este implicata în procesul mai larg al creativitatii. În fapt, în multe tratate acestor doua procese li se acorda un capitol separat, unde sunt prezentate împreuna.

“… existenta în functie de fluiditatea ideilor, de rationamentul inductiv, de anumite calitati perceptive si de personalitate, ca si în functie de inteligenta divergenta.”

Experienta acumulata de-a lungul vietii constituie un alt factor deosebit de important. Si cu cât experienta este mai variata, cuprinzând mai multe domenii, cu atât sansele unei solutii originale, spre exemplu, sunt mai mari. Un celebru aforism sustine ca geniul consta în 99% transpiratie si 1% inspiratie. Daca consideram adevarat acest aforism, nu trebuie sa neglijam rolul motivatiei si vointei ca factori ai creativitatii. Cel putin ca factori ce conditioneaza munca sustinuta, atât de necesara pentru a ajunge la rezultate.

Mediul îsi pune amprenta asupra creativitatii si a dezvoltarii ei. De pilda, în urma unor cercetari, Ursula Schiopu si M. Gârrboveanu au constatat o scadere a creativitatii la copii de 6-7 ani. Scaderea a fost atribuita severitatii imprimate de scoala. În cele mai diverse situatii, rigorile societatii îsi pun amprenta asupra creativitatii. Pe drept cuvânt se afirma cã “simtul critic, teama de ridicol, de a nu fi înteles si conformismul de grup sunt barierele cele mai frecvente ale creativitatii.”

Procesul creativ este favorizat de o atitudine pozitiva fata de ideile noi si neasteptate si mai degraba de dispersarea atentiei decât de concentrarea ei asupra problemei puse.

Deja ne-am îndepartat de factorii intrinseci, trecând la cei care nu tin în mod necesar de individ. De aceea ar fi momentul sa mentionam ca si gradul de dezvoltare al stiintei, tehnicii, artei, societatii, în general, conditioneaza creativitatea. Ramân memorabile cuvintele lui Marin Preda în Cel mai iubit dintre pamânteni: “Ideile unui timp plutesc în acel timp.” Probabil cea mai plastica si concisa exprimare pentru a prezenta acest ultim factor.

Nu poate fi negata existenta altor factori, de fapt, si cei prezentati aici presupun un conglomerat de alti factori. Oricum este un punct de plecare în aprofundarea problemei.

În încheiere citez concluzia lui C. Levy-Leboyer conform caruia procesul creativ este favorizat de o atitudine pozitiva fata de ideile noi si neasteptate si mai degraba de dispersarea atentiei decât de concentrarea ei asupra problemei puse.

Articol etichetat cu:,

Ganduri si impresii pentru "Despre creativitate":

  1. Bogdan Cristescu Eu_pseudonim

Care este gandul tau?