Despre convocare

Muribunzi şi oameni plini de viaţă au citat adesea, sub formă de imprecaţie, anumite persoane să compară în faţa Domnului într-un răgaz de timp limitat. Astfel, Ferdinand al IV-lea, regele Castiliei, a fost convocat la treizeci de zile şi, într-adevăr, a murit într-a treizecea. Papa Clement al V-lea şi Filip cel Frumos au fost citaţi de către Jacques de Molay să compară înainte de sfârşitul anului şi au murit în acest interval.

Mai recent, spre 1940 (pentru a nu da decât acest exemplu), un ţăran de pe lângă Niort ştia că este condamnat de un vrăjitor să moară în fotoliul său. Cuprins ,de panică, el a plecat la azil, pretextând vârsta înaintată şi precaritatea resurselor sale. Într-o duminică, a fost învoit şi s-a dus acasă, s-a aşezat, fără să-şi dea seama, în fotoliul cu pricina; realizând, probabil, imprudenţa comisă, a murit subit.

A convoca înseamnă deci în magie sau în vrăjitorie a rosti o sentinţă de moarte executiva în împrejurări sau în termene fixate cu o precizie redutabilă.

Care este gandul tau?

 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.