Despre animale şi oameni

În primele sale manifestări artistice, ca şi în cele mai străvechi practici magico-religioase, omul a fost mai întâi atras de cunoaşterea animalelor. Orice lucrare asupra a ceea ce se numeşte artă preistorică dă întâietate regnului animal. Vegetalul şi mineralul vor veni abia mai târziu. Pentru că omul a fost vânător înainte de a fi agricultor. Modurile de viaţă paleolitic şi mezolitic erau pe de-aîntregul condiţionate de contactul cu animalele (vânătoare, pescuit, hrană, îmbrăcăminte, unelte, magie…) şi, ni se pare, că totul se petrecea ca şi cum pe atunci oamenii ar fi fost nepăsători faţă de mediu, altminteri familiar, de natură vegetală şi minerală.

De unde reprezentarea cvasiexclusivă a animalelor în arta preistorică. Leroi-Gourhan a demonstrat enorma deosebire cantitativă între reprezentarea umană şi cea animală. Spre deosebire de neolitic când, o dată cu apariţia olăritului, a bucătăriei şi a alimentaţiei vegetale, omul începe să dea atenţie plantelor şi să le utilizeze în decoraţie şi, ca puncte de referinţă, ierbarele magice sunt mult mai târzii decât menajeriile parietale.

Istoria raporturilor afective ale omului cu animalele aşteaptă probabil să fie scrisă. Ea este totuşi esenţială atât în cunoaşterea naturii, cât şi în cea a omului.

„Orice arhetipologie trebuie să plece de la un Bestiar şi să înceapă cu o gândire despre universalitatea şi banalitatea Bestiarului”, scria G, Durand (Les Structures anthropoiogiques de l’imaginaire, Paris, 1969), Animalele sunt prietenii, reali sau fictivi,ai copilăriei noastre (jucării, fabule, desene animate…), chiar pentru copiii crescuţi în marile oraşe. „Bestiarul pare deci temeinic instalat atât în limba, în mentalitatea colectivă, cât şi în reveria individuala.”

Mai aproape de om decât plantele, animalele stau din toate timpurile la baza a nenumărate metamorfoze, avataruri şi tribulaţii divine. Iubite sau temute, aproape toate au fost în fel şi chip sacralizate. Vom fi surprinşi să aflăm ce mare număr de specii au putut da naştere atâtor credinţe şi enigme, atâtor chipuri dezvăluite, dar şi atâtor demersuri tainice. Eliphas Levi a fost îndreptăţit să spună:

„Animalele sunt simbolurile vii ale instinctelor şi pasiunilor oamenilor”.

Şi dacă în fiecare om sălăşluieşte un animal – nu numai porcul – este pentru că omul recunoaşte în fiecare animal câte ceva uman şi câte ceva de dincolo de uman. Animalul (animus, suflet) este înzestrat cu viaţă, instinct şi raţiune. Este purtător de adevăruri ascunse. Este vehicul între cele trei mari regnuri pe care şi le dispută concepţia noastră despre lume – infernal, uman şi divin. Este reprezentativ, în grade diferite, pentru destinul nostru deus-satanos, ceea ce spune mult despre pendulările condiţiei noastre.

Că o face prin mijlocirea efigiilor, a măştilor, a unor tabuuri alimentare, totemuri ori metamorfoze legendare, omul a recurs mereu la animal spre a se exprima, spre a comunica cu alţii, ca şi cu sine.

Cert, ne situăm la o anumită distanţă de animale, Civilizaţia noastră se strâduie acum să le protejeze şi să nu le mai împartă în mod arbitrar în folositoare şi dăunătoare. Mijloacele de comunicare şi de educare ne-au familiarizat cu cele mai stranii dintre ele. Dar toate îşi păstrează, dincolo, de fragilele bariere ale grădinilor zoologice, semnificaţia lor primitivă, durabilă. Chiar dacă azi bătrânele simboluri arhaice s-au banalizat şi şi-au pierdut considerabil interesul, ele s-au înrădăcinat în limbajul, în modul nostru de a gândi, adică în existenţa noastră cotidiană.bestiar

Nu numai limbajul poetic şi verva populară recurg mereu la ele, dar şi psihanaliza ia în seamă imaginile ce urcă din străfundurile inconştientului nostru. În fiecare om, fie el cel mai civilizat, persistă tenace nostalgia unui Paradis pierdut în care făcea casă bună cu toate făpturile creaţiei. Înţeleptul nu încetează a spera să înţeleagă „limbajul păsărilor”. Spiritul nostru este plin de o menajerie fabuloasă. Iar cultura noastră umanistă continuă să se hrănească, voit sau nu, din avatarurile teratologice ale acestei cutii cu surprize care este mitologia.

Care este gandul tau?