Depresia este o stare de spirit scăzută și aversiunea la activitate care poate afecta gândurile unei persoane, comportamentul, sentimentele și bunăstarea. Persoanele depresive se simt triste, anxioase, goale, fără speranță, îngrijorate, neajutorate, lipsite de valoare, vinovate, iritabile, rănite sau obosite.
De asemenea persoanele care manifestă depresia își pierd interesul pentru activități care odinioară le ofereau o anumită plăcere. Își pot pierde apetitul sau pot consuma alimente în exces. Persoanele depresive pot avea probleme de concentrare, de memorare, de luare a unor decizii.
Uneori depresia poate ajunge în stadii în care persoana în cauză contemplează, atentează sau, nu de puține ori, comit sinucidere. Insomnii, somn în exces, lipsa de energie, dureri sau probleme digestive pot apărea în perioade de depresie.
Depresia nu este de fiecare dată o problemă psihiatrică. Poate fi o reacție normală la anumite evenimente, un simptom ale unor condiții medicale, o reacție adversă la unele droguri sau tratamente medicale, sau pur si simplu, lipsa unor substante importante din organism.
Evenimentele și schimbările din viețile oamenilor pot declanșa depresii. Printre acestea pot fi incluse nașteri, menopauză, dificultăți financiare, probleme legate de servici, diagnosticări medicale (boli grave, avansate), pierderea unei persoane iubite, dezastre naturale, școala, probleme relaționale, despărțirile și accidentări catastrofale.
Unele tratamente medicale pot genera depresii. Printre acestea se numără tratamentul pentru hepatita C și unele medicamente, folosite pentru tratarea tensiunii arteriale ridicate, cum ar fi Rezerpina.
Rândurile de mai sus sunt extrase din mai multe surse de informare, referitoare la depresie, din punct de vedere medical, științific, din cercetări. Teoretic, asta e ceea ce se știe despre despresie și ceea ce se spune despre ea, însă oare depresia reprezintă doar ceea ce am expus în rândurile precedente?
Vă ofer o viziune, un alt mod, un alt punct de vedere asupra depresiei din partea unei persoane care a trăit, trăiește și recunoaște faptul că depresia îi afectează viața într-o oarecare măsură.
Ce este depresia, dincolo de teorie!
Andrei este de părere că depresia este adeseori confundată cu tristețea, cu momente în care te desparți de cineva, momentul în care nu primești ceea ce-ți dorești, cum ar fi un job, sau faptul că o persoană iubită a decedat. Acest lucru deseori este confundat cu depresia, când de fapt este tristețe.
Depresia adevărată apare în momente în care totul merge bine în viața unui om. Adeseori persoane care sunt considerate fericite, de succes, comice, deseori au o altă latură a lor în care nu sunt mulțumiți de ei înșiși, o altă parte a vieții lor în care se închid in ei și nu recunosc că au o problemă, și anume că trec prin depresie.
Acest lucru nu se vede în mass-media, nu-l vedeți de Facebook, nici pe Twitter, nu-l vedeți pe rețele de socializare. Pentru că n-o vedem, nu-i recunoaștem nici gravitatea. Gravitatea și severitatea depresiei se vede atunci când o dată la 30 de secunde o persoană, undeva în lumea asta, hotărăște să-și pună capăt zilelor din cauza depresiei.
O tendință bolnavă a societății este să observe acest lucru și să reacționeze într-o manieră cum că “Și ce dacă?”. Privim aceste lucruri și ne spunem: “Aceasta e problema lui, e problema lor.”
Pur si simplu nu putem să identificăm persoanele aflate în depresie, decat foarte rar. Există multe persoane care și-au curmat viața pur si simplu – persoane care erau vârfuri în școlile unde învățau, erau buni în performanțe sportive, foarte buni prieteni sau frați/surori, prezenți la toate petrecerile. Și nu ați fi putut spune că o astfel de persoană poate fi depresivă și ați fi greșit.
Există persoane cărora le admirați calitățile care, în spatele zâmbetului pe care-l vedeți zi de zi, în spatele personalității puternice, se ascunde o durere puternică. În spatele unor astfel de persoane se poate ascunde o teamă, teama de sine. Le e teamă de adevărul, de onestitatea, de vulnerabilitatea lor. Și temerile acestea îi aruncă înspre o situație în care se află zi de zi, cu gândul la o singură “scăpare”.
Teama lor cea mai puternică nu este suferința interioară, e stigmatul celorlalți, e rușinea, disconfortul, e privirea dezaprobatoare a unui prieten, sunt șoaptele cum că sunt slabi, comentariile că sunt nebuni. Asta îi împiedică să primească ajutor, asta-i face să țină totul în interior, să ascundă.
Trăim într-o lume în care dacă cineva are mâna în ghips toată lumea se grabeste să-i semneze ghipsul, dar dacă este vorba de o persoană care recunoaște că este deprimată, toată lumea fuge. Aceasta-i stigmatizare.
Depresia este una dintre cele mai cercetate probleme psihice din lume și totuși una dintre cele mai puțin discutate. O putem pune de-o parte , ne prefacem că nu e acolo și sperăm că se va rezolva de la sine.
Primul pas pentru rezolvarea unei probleme este recunoașterea că există o problemă. Dacă nu recunoaștem asta încă nu ne putem aștepta să găsim o soluție când unora încă le este frică să pună întrebarea.
Soluția societății în acest caz, după cum spune Andrei, nu este clădirea unei lumi în care eliminăm ignoranța celorlalți. Soluția e clădirea unei lumi în care învățăm să ne acceptăm, în care acceptăm cine suntem, pentru că atunci devenim sinceri, vedem că toți ne zbatem, că toți suferim.
Putem să învățăm să ne acceptăm și să ne iubim așa cum suntem, și nu oamenii care se așteaptă lumea ca noi să fim.
Dă-i un răspuns lui Miron Anulează răspunsul