Delicvenţa feminină

Datorită faptului că din ce în ce mai multe femei poartă arme, delicvenţa feminină a crescut continuu în ultimii 20 de ani. Deşi infracţiunile produse de femei sunt în mod clar mai puţine ca număr şi mai puţin grave decât cele produse de bărbaţi, mass-media şi-a îndreptat atenţia către ele. Dar problema infracţiunilor produse de femei este ceva mai complicată decât pare. Infracţiunile violente produse de femei/fete sunt complet diferite de cele produse de bărbaţi. Ele obişnuiesc să folosească arme albe, nu arme de foc, majoritatea acţiunilor lor fiind legate de probleme de familie. Un procent destul de mare în cadrul arestărilor este reprezentat de prostituate.

Posesia de arme şi bătăile care au loc în diverse şcoli implică fetele şi băieţii în acelaşi fel de acţiuni. Dar chiar şi aşa, 19 din 25 de elevi care poartă arme şi se poartă violent la şcoală sunt băieţi. În cadrul disputelor dintre bande, femeia pare să fie tratată fie ca o jucărie, fie ca un obiect sexual. Acest lucru se datorează faptului că băieţii, după o anumită vârstă, sunt din ce în ce mai independenţi în timp ce fetele/femeile trăiesc, într-un fel, un proces invers: ele devin pasive, dependente de voinţa şi situaţia financiară a bărbaţilor, devin convenţionale.

După unii, mişcarea feministă a încurajat tinerele fete să aibă o atitudine masculină şi să-şi schimbe sistemul de valori, dar adevărul este că nu se cereau decât lucruri fireşti (de ex.: nu este posibil ca o femeie să nu-şi poată găsi un serviciu şi să i se închidă multe uşi în nas – numai pentru că este femeie şi refuză să facă “compromisuri de protocol”, de vreme ce un bărbat cu aceeaşi pregatire, nu are absolut nici o problemă în a-şi găsi un loc de muncă!). Dar, din păcate, principiile feministe serios fondate pe necesităţile imediate, par să fi fost greşit înţelese.

delicventa-femininaFactorii care împing fetele către violenţă sunt: agresiunea sexuală, atitudinea negativă în privinţa şcolii şi a educaţiei sau insuccesul în acest domeniu, lipsa de oportunităţi, scăderea respectului de sine şi nu în ultimul rând părerile tradiţionale despre locul femeii în societate (copii, gătit, grija casei, interzicerea unei cariere). Alte cauze mai pot fi: rasismul, sărăcia, divorţul sau moartea unuia dintre părinţi, abandonul, alcoolismul şi alte abuzuri. Majoritatea femeilor care ajung la închisoare declară că au fost abuzate fizic sau secual. Aceste abuzuri au loc mai ales în familiile în care tatăl şi/sau fratele mai mare sunt alcoolici şi agresivi, iar mama încearcă din răsputeri să aplaneze tensiunile.

Fetele care nu se descurcă bine sau abandonează şcoala nu au niciodată aspiraţii prea mari: nu speră să termine şcoala şi nici să meargă la un colegiu. Deşi, din cauza problemelor de la şcoală şi a veniturilor mici, ele tind să devină un fel de “bad girl”, de fapt, nu-şi doresc decât să se căsătorească şi să capete un statut social mai bun. Îşi doresc copii şi o relaţie romantică, dar, din păcate, nu nimeresc decât alte relatii abuzive. În unele medii sociale a devenit chiar un obicei ca tinerele fete să fie date afară din casă, ca să se descurce singure, pentru că se presupune că sunt suficient de mari ca s-o facă. Părinţii speră astfel să rezolve cumva problema veşnică cu bugetul familiei. Ba chiar au loc şi certuri urâte care le fac pe bietele fete să-şi dorească să plece fără să se mai uite înapoi.

Din păcate problemele nu încetează în clipa în care ele ies pe uşă. Tocmai atunci încep! Lucrurile sunt cu totul altfel decât şi-a imaginat tânăra fată. Faptul că nu are un acoperiş deasupra capului, cel puţin pentru o vreme şi nu are pe cine să se bazeze, îi dă senzaţia că întreaga lume se dezintegrează, fără ca ea să poată face ceva. Majoritatea ajung să-şi câştige existenţa pe stradă, dar mai sunt şi excepţii. Pentru asta, însă, îţi trebuie voinţă, capacitatea de a alege, din paienjenişul de lucruri rele, doar pe cele bune. Ele pot însemna drumul către o existenţă decentă sau, cine ştie, drumul către visul de adolescentă.

Procentul de bande formate numai din fete este scăzut, dar atunci când ele există, sunt formate din persoane cu venituri modeste, care provin din familii turbulente şi care nu au mers prea mult la şcoală. Pentru multe fete a intra într-o bandă este un gest cu “funcţie socială”, pentru că aici ele speră să găsească protecţie pi înţelegere. Participarea fetelor la infracţiuni violente împreună cu banda din care fac parte, este o cale de a dovedi capacitatea lor de a lupta şi de a-şi caştiga o reputaţie.

Deşi, fetele şi băieţii par să aibă aceleaşi probleme, sursa necazurilor pentru fete pare să fie aceea că .. sunt fete! Ele sunt tratate ca persoane slabe sau ca nişte obiecte. Nimeni nu se gândeşte că au dorinte şi nişte planuri de viitor, nimănui nu-i pasă de nevoile şi problemele ei. Adesea ele sunt abuzate pentru că agresorii bărbaţi îşi închipuie că ele nu pot riposta. Astfel, fetele devin violente şi uneori ajung chiar la crimă din simpla dorinţă de a se apăra, sau de a-şi apăra onoarea. Deşi există state care oferă sume fabuloase pentru programe de reabilitate a tinerilor, este greu să găseşti un program potrivit pentru fete.

E laudabil efortul autorităţilor în rezolvarea acestor probleme, dar este mult mai important să le previi. Şi aceast rol deosebit de important îi revine familiei. Tinerii au nevoie de o atmosferă caldă şi firească din partea familiei şi a prietenilor, ca să-şi poată concentra atenţia către propria-i educaţie. Dacă aceştia nu găsesc acasă atmosfera pe care o doresc (şi este o dorinţă firească!) pot lua hotărâri pe care mai tarziu le pot regreta.

Articol etichetat cu:, ,

Ganduri si impresii pentru "Delicvenţa feminină":

  1. Jorjette C Ana-

Care este gandul tau?