De ce ne este frică să predăm controlul?

De ce ne este frică să predăm controlul? Tu poti sa predai controlul?

De multe ori ne ascundem în spatele curiozităţii, a dorinţei de a şti ce se întâmplă. Acesta este de fapt un control inconştinet. De ce oare ne este frică să lăsăm frâiele şi să vedem ce se întâmplă de fapt? Să fie oare frica de necunoscut? E vreo altă scuză patetică pe care suntem obişnuiţi să o punem înaintea nostră, să o luăm strâns în braţe şi căreia să nu-i mai dăm drumul? E mai confortabil aşa decât să încercăm să aflăm ce se ascunde dincolo de zid, să încercăm să fim conştienţi de ceea ce facem de fapt? De fapt aceste este controlul pe care vrem sa-l detinem.

Se pare că datorită acestui control pierdem destul de multe aspecte din vedere şi deasemenea, destul de multe oportunităţi, pe care noi înşine le blocăm în afara teritoriului marcat de noi. Şi apoi ce facem…ne plângem că nu ne este bine.

controlul mintii

Ce înseamnă de fapt acest control?

Din punctul meu de vedere este vorba de bătaia pasului în loc, mai mult, de a face lucrurile în aşa fel încât tot ce se întâmplă să graviteze în jurul propriei persoane. De a primi confirmările pe care le ştim deja şi le acceptăm, pe care le aşteptăm, nimic mai mult. De ce să trecem dincolo de graniţă, ar putea fi destul de periculos, nu? Ceea ce vine nou, trebuie mai întâi verificat cu stricteţe. I se pune verdictul, mai apoi vorbim şi despre, e cel mai simplu. Cu cât ştim mai bine un lucru, cu cât e mai bine cimentat, cu atât e mai sigur, nu aşa ne dictează mintea? (şi aşa apar tiparele)

Cum ar fi viaţa în lipsa acestui control?

Probabil nu am mai avea atât de multe întrebări, nu am mai alerga în fiecare zi după confirmări, nu ne-am mai plânge atât de mult, am trăi într-un mod mai confortabil. Nu ne-ar mai lipsi atât de multe, am avea mai puţine griji…şi probabil lista ar putea continua.

Ce am putea face ca să scăpăm de propriul control? Tu poti sa predai controlul?

Aici vine partea în care voi interveniţi cu idei… Daca tu ai reusit sa predai controlul, sa renunti la ceea ce crezi ca stii doar pentru a fi liber, spune-ne si noua cum ai reusit acest lucru.


Acest articol a fost actualizat recent pe

de către

cu tematica

Despre autor

Avatar Jorjette C

Păreri și impresii:

11 răspunsuri la „De ce ne este frică să predăm controlul?”

  1. Avatar Axinia Marius Adrian
    Axinia Marius Adrian

    Trebuie intotdeauna sa incercam sa preluam controlul. Eu unul nu mi-a placut niciodata sa fiu condus de cineva mai ales pe un drum gresit. Voi preluati controlul cand credeti ca e nevoie?

  2. Mie imi place sa aflu lucruri noi si interesante.

  3. Am incercat sa ma infranez, dar n-am reusit, asa ca urmeaza expresia maximei mele “desfranari”:
    :)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

  4. Aceeaşi percepţie duală:  “A avea controlul” şi “a pierde controlul”. Oscilaţi amândoi de la o extremă la alta. A deţine controlul, în sens spiritual, înseamnă a cunoaşte ambele extreme şi, cel mai important, A CUNOAŞTE ECHILIBRUL şi a fi capabil să îl menţii.
    Adevăratul control, cel despre care vorbesc Maeştrii, înseamnă “a controla” şi “a desfrâna”, în egală măsură, fiind de fapt o problemă de percepţie. Excesul de Yin, e la fel de bun ca excesul de Yang. Sau de prost — cum vreţi voi.
    Ceea ce trebuie să cultivaţi este arta echilibrului, ori asta presupune cea mai înaltă formă de control şi anume, A AVEA DISCERNĂMÂMNT. La experienţa voastră însă, asta e cam mult. Doar ca să mă apropii  de înţelesurile profunde, mi-au trebuit vreo câteva sute de lecturi fundamentale şi vreo două decenii de practică. Voi aveţi deocamdată mult entuziasm, multă libertate şi o imaginaţie fecundă. Dar astea sunt ingrediente comune. De la cantitate la calitate, e nevoie aşa cum spunea Edison, de 99% transpiraţie. Până la 99% însă, mai aveţi. Abia v-aţi apucat… Ca fapt divers, a fi geniu e una şi a avea talent, e doar o posibilitate. O şansă în plus. Dacă ar fi să analizez câţi rataţi cu talent ascunde lumea, probabil că mi-aş provoca coşmarul vieţii mele… 😉
    Bogdane, ideea ta cu marijuana, plasează-o lui Emil Constantinescu. O să te pupe fi’su, Dragoş! Iar Nicu Gheară, abia aşteaptă un nou locotenent. 😉 Succes! O să faci afacerea vieţii tale! 😛
    A propos! Amanita Muscaria, dă aceleaşi rezultate. Atâta doar că în spatele consumului ei, stă întotdeauna un Maestru, carte CONTROLEAZĂ totul.
    Jorjette, lasă joaca cu vorbele, fă vreo 10 ore de meditaţie zilnic cu Ritualurile, timp de vreo 10 ani şi după aia, dacă mai ai chef să vorbeşti despre control, îţi sugerez să vorbeşti mai bine despre desfrânare, care este energia specifică a voastră, a femeilor. Dar ca să vorbeşti şi depre asta, mai întâi ar trebui să fi invăţat despre energii, mai puţin din cărţi şi mai mult din practică. Atunci când o vei avea, desigur. Deocamdată, cum spuneam, ai entuziasm cu carul şi imaginaţie aşijderea. Aici duce excesul de Yin şi lipsa de Yang…
    Poate ţineţi amândoi o serie de 10 Oshawa 10? Ce zici? Asta v-ar ajuta să restsabiliţi puţin echilibrul. Întreaga lume se scaldă într-un exces monstruos de Yin… Dar ca să ştii asta, ar fi trebuit să ai mai multă PRACTICĂ. Tip: 99% din bolile de pe pământ sunt Yin, adică, LIPSA CONTROLULUI. O singură boală Yang cunosc: Lepra. Câte cazuri mai există în lume, comparativ cu celelalte boli? Deşi, aş zice mai curând BOLNAVI. (Vezi Paracelsus).
    Oricum, fiecare cu experienţa lui, deci, succes la desfrânare, dacă vă credeţi aşa de capabili să vă înfrânaţi! ;):)

  5. sau stai si iti bati capul, iar dupa vei fi multumit de rezultat 🙂

  6. drink some vodka ? ;))

  7. Acest articol şi ultimul articol al lui Bogdan au fost scrise în acelaşi timp, când am terminat, ne-am dat seama că suntem cam pe acelaşi subiect:))

    Ştiu despre ce vorbeşti, prin acea frică paralizantă am trecut şi eu, frică de a nu “pierde totul”, tot care de fapt nu-mi aparţine şi care poate dispărea oricând. Mi-am dat seama că cel mai important este să fiu sinceră cu mine, şi să văd ce se ascunde de fapt în spatele scuzelor.

    Oricum , deja ceasul a început să ticăie pentru noi 2, mai e puţin şi ne luăm tălpăşiţa, ne lăsăm în voia sorţii…

  8. Deci chiar ma “enervati” si tu si Bogdan v-ati nimerit cu articole fix pe ce ma framanta pe mine de cateva zile incoace. Eu stiu de ce nu vreau sa pierd controlul, din frica, frica paralizanta. Sunt ingrozit ca as putea sa nu mai am o plasa de siguranta(prin asta ma refer la o siguranta materiala). Plasa de siguranta care de altfel nu exista sunt o frunza in vant din toate punctele de vedere dar inca nu am curajul sa sar.
    Nici nu vreu sa fortez nimic, intai sa inteleg sa accept si apoi transformarea vine de la sine.

  9. Legalizăm marijuana! Sau o fumăm aşa ilegală cum e ea! De la marijuana, lasă controlul deoparte. Interesant este că sub efectele acestei plante, dacă vrei să iei controlul, ţi se face rău, exact cum spun cei de la campaniile antidrog despre marijuana, sau cum vorbesc şi unii doctori şi mulţi alţii care spun că face rău. Da îţi face rău căci te lupţi cu un învăţător, şi de cele mai multe ori, având în vedere că fumând planta ai fost de acord să intri în contact cu ea, adică este ca şi cum ai semna un contract prin care îi dai putere, îi dai libertatea de a face cu tine ce ştie ea să facă, şi deci, să te opui, să iei controlul, este din observaţie imposibil, şi suferi tu degeaba, adică ai un bad trip 🙂

    Oricum ideea este că eu zic că iarba ajută la a lăsa deoparte controlul!

    Alte idei?

    1. Foarte bun răspunsul, mulţumesc! Dar ce facem cu cei care nu vor să fumeaze? Găsim şi pentru ei o “soluţie” să scape de propriul control? Any idea?

Dă-i un răspuns lui silent Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *