De ce au disparut mamutii?

Mamutul (mammuthus), ai cărui incisivi aveau o lungime de patru metri şi o greutate de 280 kg, era cel mai mare dintre proboscidieni, ordin din care face parte şi elefantul. Mamuţii dominau odinioară uscatul. Mamutul se adaptase perfect unei clime ostile, fiind un „animal inteligent” , dotat cu picioare „antiderapante” cu structură pneumatică şi degete cu departare variabilă, care îi permiteau să străbată orice fel de teren! Iată de ce dispariţia mamutilor îi intrigă pe oamenii de ştiinţă…

Cu 25.000 de ani în urmă, calotele glaciare acopereau Europa şi America de Nord. În sudul Europei exista un ecosistem compus din savane şi păduri. Clima terestră a reînceput să se încălzească cu 15.000 de ani în urmă: gheţurile s-au topit, iar nivelul oceanului planetar a crescut cu 120 de metri. Cu 2000 de ani mai tirziu, temperatura terestra medie a crescut cu 6ºC pe parcursul a numai 10-20 de ani! Această clima mai blândă şi mai umedă a transformat „stepa mamuţilor” în tundră – în nord, şi în păduri de conifere – în sud. Ultimii reprezentanţi ai speciei Mammuthus primigenius au dispărut cu circa 10000 de ani în urmă, la sfârşitul ultimei glaciaţiuni.

Puiul de mamut Lyuba

Puiul de mamut Lyuba

Alte ierbivore, mai „specializate”, s-au adaptat cu uşurinţă la noile condiţii de viaţă: cerbii, în păduri, şi bizonii, în preerii. Populaţiile eurasiatice de mamuţi s-au concentrat progresiv în nordul Europei, apoi în Siberia. Datorită modificărilor climatice, o dată cu mamutul au dispărut şi rinocerul linos, cerbul uriaş şi tigrul cu „dinţi de sabie”. În Africa, continent ocolit de glaciaţiile succesive produse în emisfera nordică, au reuşit să supravieţuiască elefanţii, rinocerii şi marile feline. După Pleistocen (cu 180000 – 10000 de ani în urmă), au avut loc alte perioade interglaciare, înainte de cea care s-a dovedit fatală pentru Mammuthus primigenius. Cel puţin 22 de cicluri climatice majore s-au succedat în decursul Pleistocenului, fără a fi urmate de extincţii pe scară largă. De ce au supravieţuit mamuţii acestor faze interglaciare şi nu şi ultimei glaciaţiuni? Marea stabilitate a climei postglaciare a favorizat formarea unor peisaje monotone, în detrimentul unor specii vegetale variate, cu consecinţe dezastruoase pentru mamuţi…

Sergey Vartanyan În 1994, tinărul geolog rus Sergey Vartanyan a făcut o descoperire senzaţională, pe mica insulă Wrangel din Oceanul Arctic: resturile unor mamuţi pitici, morţi cu 4000 de ani în urmă, care au supravieţuit până în epoca faraonilor! Descoperirea a fost confirmată prin 50 de alte datări efectuate de specialiştii ruşi şi americani. Trăind izolaţi, aceşti mamuţi au ajuns cu timpul la o treime din talia lor iniţială, adaptându-se lipsei de spaţiu şi de hrană. Ei au dispărut, apoi, probabil datorită unei accentuate endogamii.

puiul-de-mamutÎn 1977, cercetatorul rus Pyotr Lazarev a descoperit corpul unui pui de mamut congelat în Siberia, în care se aflau 1,5 grame de sânge coagulat în ven-triculele inimii! La microscop, globulele albe şi roşii erau perfect vizibile, iar albumina emitea anticorpi! Din nefericire, procesul de congelare a micului mamut a provocat distrugerea patrimoniului sau genetic…

 

Articol etichetat cu:,

Care este gandul tau?