Daniel Dunglas Home – medium scoţian

HOME, Daniel Dunglas (1833, Currie, Edinburg – 1886, Paris), medium scoţian cu efecte fizice. El a cunoscut o asemenea glorie încât, imediat după moarte, a figurat în al doilea supliment al lui Grand Larousse du XIXe sfecle, ceea ce reprezintă o consacrare egală cu toate Who’s Who-wne din lume. În articolul care îi este rezervat există câteva erori factuale (mai ales de prenume, de loc şi data naşterii). Dar esenţialul a fost spus: „A fost crescut în America; biografii lui povestesc că la vârsta de patru ani poseda darul vederii duble; cu timpul, puterea lui ocultă a crescut şi în intensitate; doar prin forţa voinţei sale, se produceau miracole; mobilele se deplasau: scaune, fotolii, canapele, mese se plimbau singure. Mătuşa lui care îl creştea l-a crezut posedat de demoni şi l-a abandonat.

Home a început să străbată America oferind şedinţe de spiritism care au devenit foarte căutate. Evoca spiritele, făcea să apară fantome; cea mai importantă dintre aceste evocări era apariţia în întuneric a unor mâini luminoase, diafane şi îngheţate, mâini de femeie, care atingeau capetele spectatorilor, nu s-a ştiut niciodată prin ce artificiu de prestidigitaţie opera Home acest miracol. În 1856 a venit la Paris după ce câştigase deja mulţi bani în America. Aici a organizat şedinţe care au produs senzaţie. A fost în Anglia, în Italia şi în Rusia. Vom remarca însă faptul că nu a vrut niciodată să-şi supună experienţele condiţiilor puse de oamenii de ştiinţă; la Paris, bunăoară, a refuzat competenţa Academiei de Ştiinţe. Era oare doar un simplu şarlatan? Artificiile sale n-au fost sesizate. […] Dintre savanţii care au asistat la şedinţele sale, William Crookes, de la Societatea Regală din Londra, cu care s-a aflat în relatii timp de doi ani, a fost singurul care l-a apărat cu toate prilejurile.

După minuţioase experienţe, pe care D.D. Home le efectua fără constrângere, W. Crookes şi-a declarat convingerea că în acţiunile mediumului nu este nicio scamatorie şi că rezultatele «se datorau unei forţe care n-a fost încă nici măsurată, nici dirijată – forţa psihică». Dacă e să-l credem, Home se ridica de la pământ fără sprijin graţie unei subite uşurări a corpului său; el executa arii la un instrument muzical aflat departe de el şi cu care nu avea nici cel mai mic contact. […] Când a murit în vila sa din Montmorency din Auteuil, el era complet uitat; cu excepţia câtorva spiritişti. Cum îşi schimbase religia în cursul şederii în Rusia, funeraliile lui au avut loc la capela rusă de pe strada Daru; au asistat numai spiritiştii: bărbaţi şi femei, toţi în haine de gală, în toalete strălucitoare; căci spiritiştii nu ţin doliu după morţi; ei sărbătoresc moartea ca pe o eliberare.”

Articolul este deci echilibrat: nici pro, nici contra. Dar personalitatea lui D.D. Home şi fenomenele pe care le provoca au ridicat, de un secol şi jumătate încoace, atâtea întrebări, încât suntem nevoiţi să chemăm şi alţi martori la bară. Atras de spiritismul modern, spun detractorii săi, mediumul a pătruns în cercurile cele mai închise ale aristocraţiei. După o metodă bine experimentată, Home a solicitat Maiestăţilor Lor distinsa onoare de a-i face să comunice cu cei dragi dispăruţi. Astfel, Napoleon ai III-lea, din simplă curiozitate, şi împărăteasa Eugenia, preocupată de problema lumii de dincolo, îl primesc pe medium laTuileries. Provocaţi de Home, Saint Louis, Maria-Antoaneta şi Napoleon nu se erijează în denigratori ai celui de-al doilea Imperiu: iată o luare de poziţie la care Ludovic Napoleon nu ar putea rămâne insensibil, orice ar crede, de altfel, despre lumea spiritelor…

Mai mult, Pascal, Rousseau şi alţi câţiva vin, la momentul potrivit, să aducă indispensabila cauţiune intelectuală şi artistică unui regim care favorizează speculaţia funciară, agiotajul şi represiunea poliţienească. Napoleon al III-lea poate crede că n-a trădat cu totul idealurile vag socialiste ale tinereţii sale. Şi aceasta merita o recompensă. Dacă, atunci când se produce în faţa mai-marilor lumii, Home nu acceptă bani, el nu împinge, totuşi, abnegaţia până la a refuza darurile în natură: tabachere şi ceasuri de aur, bunăoară. Dezinteres calculat, căci a se lăsa plătit ar însemna să fie asimilat cu un personaj care primeşte salariu; mai rău, cu un bufon de Curte care amuză pentru o clipă, dar ale cărui acte şi cuvinte nu au nicio consecinţă. Iar cadourile compensează cu prisosinţă „sacrificiile” acceptate…

<< Partea 2 >>

Articol etichetat cu:, , ,

Care este gandul tau?

 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.