Credinţa – parte a conştiinţei de sine

Singura cale către cunoaştere este credinţa, pentru că rodul mult aşteptat se află la capătul drumului. Fiecare dintre cei care speră la acest deznodământ, au şansa să afle adevărul în momentul regăsirii lor. Regăsirea este acea binecuvântare, care aduce bucurie fiinţei umane. Fiecare bucurie trăită, transformă destinul omului. Câţi pot trăi o regăsire bucurându-se de ea? Dar nu uitaţi: toate sunt cu putinţă, dacă se doreşte cu adevărat. Încrederea este aceea care apropie omul de marele său ideal. Acceptarea Filiaţiunii Divine este primul pas al omului către Cel ce i-a dat viaţa. Fără această înţelegere, omul – ca fiinţă creată- nu poate pătrunde în esenţa vieţii sale.

Oamenii au înţeles greşit ce înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu. Iubirea în sine, este sentimentul ce nu cunoaşte înfrângerea şi nici deznădejdea. Câţi dintre cei ce spun “Doamne”, cred în ceea ce fac? Unde poate fi răspunsul la această intrebare ? Dacă fiecare om ar conştientiza Marele Adevăr care se găseşte în el, n-ar mai fi uneori o rătăcire, aparent spirituală pe pământ. Adevărul acceptat situează fiinţa pe adevăratul său loc în univers. Conştiinţa este un cumul de împliniri, ce aduce fiinţei Lumina necesară pentru a se înălţa. Fiecare trăire a omului poate declanşa echilibrul sau dezechilibrul.

Orice bucurie este o împăcare a fiinţei umane cu sine, ducând la împlinire. Aşa apare încrederea şi de la aceasta, până la a avea credinţă în Divinitate, mai este un pas. Acest pas, aparent mic, poate menţine omul “viu”, dându-i şansa de a se înălţa către adevăratul său ideal. Orice înălţare îl apropie de Dumnezeu. Aceasta cere fapte benefice ca şi existenţă prin iubire, pentru aproapele vostru. Aproapele este tot ceea ce vă înconjoară, tot ceea ce este “viu” în preajma fiecărui om. Toate regnurile fac parte din Creaţia lui Dumnezeu şi tot ce este în Lumina Lui, este Binecuvântat.

Deci trebuie să se respecte fiecare formă de viaţă ca să se poată ajunge la cele mai nobile sentimente de iubire pentru Creator. În toate aceste regnuri sunt fiinţe, mai mult sau mai puţin evoluate, care aşteaptă de la om iubirea necondiţionată. Şi dacă omul nu ar uita, că cele ce sunt venite sincer din adâncul fiinţei sale, sunt o manifestare a iubirii, ar fi mereu în Lumina lui Dumnezeu. Iubirea este trăirea vie ce îl uneşte pe om cu Dumnezeu. A crede în acest Mare Adevăr ce sălăşluieşte în fiecare om, înseamnă a conlucra permanent cu Însuşi Creatorul. Această conlucrare permanentă înseamnă credinţă, care este parte din valoarea conştiinţei de sine ce trebuie păstrată mereu trează.

Articol etichetat cu:

Care este gandul tau?