Costumul medieval englez – transformari si influente

Deşi era relativ izolată de celelalte ţări vest-europene, la începutul Evului Mediu, perioadă în care îmbrăcămintea avea unele trăsături specifice poporului englez, Anglia nu a rezistat prea mult influenţelor costumului de modă franceză, italiană, germană şi spaniolă. Aceste influenţe s-au făcut simţite mai intens pe la începutul secolului al XVI-lea, când se producea trecerea de la costumul simplu medieval către cel modern.

Costumul medieval englez

Indiciile care sugerează această influenţă şi această trecere, se caracterizează printr-o coafură teşită, rochii cu talie joasă şi decolteu pătrat, mâneci lungi şi înguste – pentru îmbrăcămintea femeilor; în timp ce îmbrăcămintea bărbaţilor este alcătuită din vesta foarte scurtă cu mâneci, pantalonii drepţi, apoi bufanţi, din ţesături în două culori.

O transformare mai importantă în costumul englez se produce sub stăpânirea lui Henric al VIII-lea (1509-1547), ca urmare a unei evoluţii economice prospere ce s-a manifestat printr-un lux care a rivalizat curtea franceză a lui Francisc I, ambele ţări utilizând în etalarea luxului ţesăturile italiene.

După 1549, costumul englez prinde influenţa modei spaniole, menţinându-se până la sfârşitul secolului al XVI-lea. Aceasta a fost o consecinţă a creşterii prestigiului Spaniei în această perioadă. Acum corsajul este foarte strâns, iar jupa este foarte amplă, mânecile rămânând înguste. Bărbaţii poartă aceeaşi vestă cu mâneci, strânsă pe corp, pantaloni bufanţi sau strânşi pe picior. Se poartă pelerina ornată cu perle. Totodată, se pot observa anumite exagerări, disproporţii în armonia formelor. Se spune că pantalonii bufanţi ai bărbaţilor ajunseseră atât de exageraţi, încât a fost necesar să fie schimbate fotoliile în Parlament cu altele mai largi. La fel de exagerată era şi lărgimea fustei la femei, ca şi volumul gulerului din dantelă scrobită (de tip evantai).

Practica scrobitului (apretatului) cu amidon datează în Anglia din anul 1564, fiind împrumutată din Olanda. Este perioada când gulerele plisale şi scrobite cunosc o varietate foarte mare de forme. Către începutul secolului al XVII-lea locul acestora îl va lua broderia şi dantela, gulerul înalt va deveni „căzut” pe umeri (îndoit) dar tot scrobit.portretul-Elisabetei-secolul-XV

În general, se remarcă în veşmântul feminin, mai ales în timpul domniei reginei Elisabeta, o lucrătură foarte bogată (croială complexă, desene mari şi colorat viu).

Cu toate că aproape de sfârşitul perioadei de domnie a reginei Elisabeta apare o reacţie contra complicaţiilor şi exagerărilor vestimentare, anumite particularităţi se vor păstra încă multă vreme după moartea reginei (1603). Mai târziu (1625) se produce o orientare către tipul de costum francez şi italian, mai ales când aristocraţia etalează un mare fast şi somptuozitate, depăşind din acest punct de vedere costumul olandez şi chiar pe cel francez. Anglia a preluat unele detalii şi din costumul olandez, datorită bunelor relatii comerciale şi politice dintre cele două ţări .

Doar în timpul marii revoluţii burgheze, condusă de Cromwell se înregistrează o notă puritană, mai austeră, a veşmântului. Lumea de rând purta în această perioadă haine modeste, bărbaţii poartă pălărie cu bor – apretată, părul tuns foarte scurt (din acest motiv au primit porecla de „capete rotunde”). Femeile poartă îmbrăcămintea gospodinei: rochia simplă ataşează şorţul, iar pe cap, broboada sau boneta.

Articol etichetat cu:, , ,

Care este gandul tau?

 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.