Coriandrul – retete, proprietati si beneficii pentru sanatate

Coriandrul (in latina Coriandrum sativum) este o plantă anuală din familia pătrunjelului. La începutul creşterii are forma unei rozete de frunze, care porneşte direct din coletul plantei, formând o mică tufă globuloasă. In această fază poate fi confundat cu pătrunjelul, datorită frunzelor rotunjite, cu foliole sectate şi dinţate pe margini. Privite mai atent se observă că sunt mai subţiri şi de un verde mai fraged. Apoi, când din mănunchiul de frunze de coriandru radicale se înalţă tulpinile florale, fine şi graţioase, purtînd în vârf mici umbrele vaporoase de flori, dantelate, albe, roz sau palid liliachii, confuzia nu mai e posiblă. Pe tulpini frunzele sunt cu totul altele, diferite de cele din rozetă, fin decupate, cu foliole filiforme, ca ale mărarului.

Când se coc fructele, asemănarea dispare. Acestea rămân cel mai adesea reunite două câte două constituind mici sfere cafenii-gălbui, ce punctează cu bobiţele lor delicate, frunzişul. Spre deosebire de alte plante din familia Umbelliferae la care pedicelul ce poartă seminţele se despică în două, iar cele două părţi gemene se despart, la coriandru ele sunt lipite şi după coacere. Doar dacă le dezghiocăm cu unghia, ele apar ca două emisfere, fiecare cu o faţă puternic arcuită în afară şi cu coaste reliefate ; cealaltă faţă este scobită, netedă şi de culoare mai deschisă. Seminţele duble de coriandru sunt destul de mari : într-un gram intră aproximativ 90 bucăţi. Ele îşi păstrează facultatea germinativă cca 6 ani.

Ceea ce deosebeşte şi mai sigur coriandrul de pătrunjel este mirosul caracteristic al tuturor părţilor plantei, cu excepţia seminţei : un miros pătrunzător, ieşit din comun, considerat de unii respingător, iar de alţii extrem de apetisant.

Oricât ar părea de curios, dar pe cele două ţărmuri ale Mediteranei, părerile în legătură cu coriandrul sunt total opuse. Pe ţărmul european, de unde sunt originare, de plantele de coriandru nu se apropie nimeni, până nu se coc seminţele, din pricina mirosului puternic. Seminţele, însă, se bucură, aici, şi în toată Europa, de o largă şi binemeritată apreciere.

Frecate în palmă, ele răspândesc un parfum suav de muscat. Adesea sunt ronţăite cu plăcere pentru a parfuma respiraţia. Pe vremuri, datorită gustului lor, picant-mentolat, erau folosite pentru a face acceptabile unele medicamente mai neplăcute. Însă, de cealaltă parte a Mediteranei, în nordul Africii şi în Orientul Apropiat, nimeni habar nu are de acest lucru, şi nici măcar nu se bănuieşte că seminţele de coriandru ar fi bune la ceva.

In schimb, frunzele lui, de cum apar, şi mai târziu întreaga plantă, cu tulpini florale cu tot, sunt folosite pentru aromatizat supe, ciorbe, fripturi, salate, ceaiuri. Este adevărat că, opărite, frunzele îşi mai atenuează puţin mirosul şi te obişnuieşti cu el, putând să-ţi devină chiar agreabil, după un timp. Se prea poate ca utilizarea frunzelor drept aromatizant să fie mai veche decât aceea a seminţelor, de vreme ce se menţionează, prin unele scrieri mai vechi, că în China erau folosite în arta culinară cu 1500 de ani î.e.n. Aroma lor este şi astăzi foarte populară pe acele meleaguri, precum şi în multe ţări din Africa, în India şi în Peru. În Mexic i se spune Cilantro, în China şi Algeria i se zice tot pătrunjel, adăugîndu-se însă şi numele ţărilor respective la această denumire.

Coriandrul creşte numai cultivat, reuşind să vegeteze, fără prea multe îngrijiri, pe orice teren, cu condiţia să fie bine expus la soare, iar solul să fie uşor. Se seamănă toamna sau primăvara şi se recoltează vara. Seminţele de coriandru se pretează la o multitudine de întrebuinţări. În industria conservelor de carne sunt de neînlocuit, ca şi din aceea a lichiorurilor. Cârnaţii de casă sunt de neconceput fără coriandru. Se foloseşte cu precădere în preparatele culinare din carne, cărora le conferă o savoare extrem de plăcută. Dar nici în tovărăşia legumelor nu este de dispreţuit, ca şi în mâncărruri înăbuşite, salate, plăcinte de carne, brânză sau dovleac sau în diverse sosuri.

Se pot prepara din seminţe de coriandru şi diferite băuturi răcoritoare. Uneori este utilizat pentru a da vinurilor neparfumate aroma, foarte plăcută, de muscat. Poate fi folosit la aromatizarea înlocuitorilor de cafea. Singur sau împreună cu seminţe de fenicul şi anison constituie un ceai plăcut aromat.

Coriandrul – Beneficii pentru sanatate

Pe lângă aceste însuşiri le mai are şi pe acelea de a calma durerile de stomac, combătînd balonarea, precum şi de a spori pofta de mâncare. În acest scop, se infuzează 1 linguriţă de seminţe zdrobite în 300 ml apă clocotită, iar ceaiul de coriandru rezultat se bea călduţ, fracţionat în cursul unei zile.

seminte si frunze de coriandruFructele de coriandru sunt folosite in dispepsii digestive, ca stimulent al poftei de mancare, pentru combaterea viermilor intestinali si a durerilor abdominale la copii, pentru marirea secretiei de lapte si pentru reumatism.

Pentru tratarea reumatismului, se prepara un decoct din 3 linguri de fructe la jumatate de l de apa. Se fierbe 20-30 de minute. Se strecoara si se adauga in apa de baie care nu trebuie sa depaseasca 37 de grade.

Fructele intra in compozitia ceaiurilor Plafar pentru tratarea dischineziei biliare, sindroamelor dispeptice, gastritelor hiperacide, ulcerului gastric, colicilor abdominale la adulti, bronsitei, ca sedative nervoase, tonice generale.

Trecând peste întrebuinţările universal cunoscute ale seminţelor de coriandru, vă recomandăm să încercaţi cîteva reţete mai originale.

sos cu frunze coriandru

SUPA DE SPANAC CU CORIANDRU

Ingrediente: 2 linguri de unt sau ulei, 2 linguri făină, 1 ceaşcă spanac opărit şi scurs de apă, 2 linguriţe de amestesc legume, 2 ceşti apă fierbinte sau lapte, 1/2 linguriţă coriandru măcinat, 1 vîrf de cuţit de boia de ardei iute (facultativ), 1 ceapă tocată mărunt.

Preparare. Se topeşte untul într-o cratiţă din tablă groasă sau tuci. Se amestecă cu făină pe foc moale, dar să nu se rumenească. Se amesteca legumele uscate cu apă sau lapte şi se stinge făina cu acest lichid. Se fierbe pe foc moale, amestecând într-una, până se îngroaşa ca o smântână. Se adaugă spanacul ca atare, sau tocat, la acest sos şi se dă în clocot, după care se mai lasă 2 minute să fiarbă la foc moale. Se adaugă condimentele şi se mai dă o dată în clocot. Se poate adăuga în fiecare farfurie, când se serveşte, 1 lingură de smântână bătută frişcă sau ca atare, presărând deasupra ceapă de tuns tocată fin.

O altă variantă este fără făină, îngroşându-se supa cu 2 ouă bătute în lapte. Se mai pot adăuga la supă cubuleţe de piept ardelenesc prăjite ; apoi se pune într-o supieră rezistentă la foc, se presară cu brânză rasă sau caşcaval şi se ţine în cuptorul fierbinte până se rumeneşte pe deasupra.

SOS PENTRU HAMBURGHERI

Ingrediente: 1 lingură de ulei, 1-2 ceşti ceapă tocată, 1/2 kg carne slabă tocată, 2 ceşti de roşii înăbuşite, 1 ceaşcă bulion, 1 linguriţă pătrunjel proaspăt tocat mărunt, 1/2 linguriţă coriandru măcinat.

Preparare. Se încinge uleiul, se adaugă ceapa şi se amestecă pe foc moale până începe să se îngălbenească. Se adaugă carnea şi se amestecă continuu, pe foc potrivit, până nu mai are culoarea roz. Se adaugă şi se amestecă celelalte ingrediente ; se ţin pe foc moale timp de două ore, amestecând din timp în timp. Dacă vrem să se facă mai repede, nu scădem flacăra sub vas, dar amestecăm într-una.

Acest sos poate fi folosit şi pentru paste făinoase sau se poate servi pe pâine prăjită la micul dejun. Poate fi utilizat şi pentru budinci.

SOS DE CARNE CU CORIANDRU

Ingrediente: 2 linguri făină, 1 pahar supă de legume, 2—3 linguri sos de friptură sau zeamă concentrată de carne, 2 linguri ulei, 1 lingură zeamă de lămâie sau oţet, 2—3 gălbenuşuri, 1 linguriţă coriandru măcinat.

Preparare. Se încinge făina într-o cratiţă uscată şi se stinge cu supa de legume. Se lasă să fiarbă cca. 10 minute. Se adaugă coriandrul, uleiul, gălbenuşurile şi zeama de lămâie. Se lasă să mai fiarbă puţin şi se adaugă sosul sau zeama de carne, amestecându-se bine. Se utilizează acest sos pentru o garnitură de legume fierte natur sau la paste făinoase fierte.

SOS DE ROŞII CU CORIANDRU

Ingrediente: 1 kg roşii, 1 lingură zahăr, 50 g unt, 1 linguriţă coriandru măcinat, sare, boia de ardei iute (facultativ).

Preparare. Se spală roşiile, se curăţă de coajă, se rup bucăţi şi se fierb cu zahărul şi coriandrul. Se trec prin sită (facultativ), se adaugă untul, se potriveşte de sare şi se condimentează eventual cu boia de ardei. Se lasă să fiarbă până se îngroaşă. Acest sos este foarte gustos la rasol sau la legume fierte natur, în special cartofi în coajă.

PEŞTE MARINAT CU CORIANDRU

Ingrediente: 350 g peşte, 300 g ceapă, oţet diluat 50% (cât să acopere peştele), 1 morcov mic, 1 linguriţă coriandru întreg, 1 linguriţă boabe de muştar, 1—2 foi de dafin sau 1—2 frunze de salvie.
(Cele mai bune sunt: hamsiile, chilca, dar şi macroul proaspăt sau congelat. Se pot folosi şi scrumbii desărate.)

Preparare. Macroul curăţat şi spălat se taie în bucăţi. Dacă se folosesc hamsiile sau chilca, se curăţă de măruntaie prin presare şi se taie capetele înainte de a se spăla. Se taie ceapa peştişori şi se opăreşte. Morcovul se curăţă şi se rade. Se amestecă legumele cu peştele, se adaugă condimentele şi se pun la marinat cu oţetul într-un borcan bine închis. Se păstrează în cămară. După cca 1 săptămînă poate fi consumat. Se poate păstra 1—2 luni.

BĂUTURĂ RĂCORITOARE DIN CORIANDRU

Ingrediente : 2 linguri coriandru, 1 1/2 l apă, 6 linguri zahăr.

Preparare. Se fierbe coriandrul cu apa până scade la jumătate. Se ia de pe foc şi se strecoară. Se adaugă zahărul şi se mai fierbe 5—6 minute. Din acest sirop, se pregăteşte băutura răcoritoare astfel : într-o sticlă de 250 ml se pun 2 1/2 linguri sirop de coriandru şi se completează cu sifon. Se păstrează la frigider.

Ganduri si impresii pentru "Coriandrul – retete, proprietati si beneficii pentru sanatate":

  1. Jorjette C miron
  2. Jorjette C Dan Lepadatu

Care este gandul tau?