Complicele ucigaşului ascuns, adică sarea

„Ucigaşul ascuns” la care mă refer este, indiscutabil, hipertensiunea arterială, afecţiunea vasculară constând din depăşirea constantă a valorilor tensiunii arteriale normale, afecţiune care nu este străină de faptul că mortalitatea prin boli cardiovasculare se află după cum ştim pe primul loc pe scara mortalităţii din ţările dezvoltate, pe cel de-al doilea aflându-se boala canceroasă, iar pe cel de-al treilea accidentele rutiere.

Complicele” acestui ucigaş este, tot indiscutabil, sarea. Şi, într-adevăr, relaţia dintre hipertensiune şi aportul de sare este de mult timp cunoscută. Anchetele epidemiologice privind hipertensiunea arterială, afecţiune care atinge procente foarte mari, (15-25% în SUA, de exemplu şi 20% în Franţa), au demonstrat că în majoritatea ţărilor dezvoltate, consumul de sare este ridicat, consum care în SUA oscilează în jurul valorii de 10 grame, în Belgia între 4-10 g, în Olanda în jurul valorii de 8 g, iar în Japonia între 8-14 g.

consumul exagerat de sare dauneazaDupă cum afirmă însă experţii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, un aport zilnic de 6 grame sare, este absolut suficient pentru adultul sănătos şi normoponderal. Un aport de sare care depăşeşte acest prag reprezintă după cum afirmă experţii aceleiaşi organizaţii o agresiune atât pentru inimă, cât şi pentru artere. Astfel, nu întâmplător, un american din patru suferă de o formă de hipertensiune, boală responsabilă de jumătate din decesele înregistrate în SUA. Culmea este că mulţi dintre cei ce suferă de boala menţionată deci de hipertensiune nici nu bănuie că o au, şi aceasta pentru că nu prezintă simptome întotdeauna sesizabile, rămânând mult timp nedetectată, situaţie ce se soldează adesea cu un accident vascular, cu un infarct handicapant sau chiar mortal.

Există un argument bazat pe obiceiurile alimentare ale populaţiei, care pledează în favoarea legăturii dintre sare şi bolile cardiovasculare. Acest argument ţine de faptul că în ţările în care consumul de sodiu şi implicit de sare este mare, frecvenţa hipertensiunii este crescută. Consumul la care ne referim reprezintă o agresiune atât pentru inimă, cât şi pentru artere, şi aceasta pentru că sodiul – componenta de bază a sării – provoacă o creştere a lichidului circulant din vasele arteriale, ceea ce duce la o presiune excesivă şi la o supraîncărcare a travaliului muşchiului cardiac.

Nu întâmplător, în triburile din Noua Guinee, din bazinul Amazonului, din regiunile muntoase ale Malaesiei şi Ugandei, unde consumul de sare este foarte redus, hipertensiunea arterială este practic necunoscută
.
Există însă şi un argument experimental, care pledează pentru faptul că sarea în exces reprezintă un complice al hipertensiunii. Astfel, cercetări efectuate pe 26 de cimpanzei, care au fost supuşi unui regim alimentar identic, cu excepţia a zece dintre ei care au primit un supliment de sare timp de 67 de săptămâni, demonstrează că tocmai aceştia zece au prezentat valori tensionale peste cele normale, valori care au revenit însă la normal, la circa 20 de săptămâni de la suprimarea sării în exces.

Articol etichetat cu:,

Ganduri si impresii pentru "Complicele ucigaşului ascuns, adică sarea":

  1. Jorjette C Anonim

Care este gandul tau?