Comparând textele din Noul Testament cu cele din profeţia lui Daniel

<< Referiri nou-testamentare despre “Fiul Omului”

Comparând textele din Noul Testament cu cele din profeţia lui Daniel, se poate ajunge la o scurtă digresiune filologică despre traducerea sintagmei “Fiul Omului” în greacă. Sintagma care poate fi găsită în evangheliile sinoptice este o uioV tou anqrvpou. După cum susţin comentatorii(1) această expresie, în greacă, ce ar însemna în mod natural “fiu al omului”, nu este ceva obişnuit pentru greci ci, ea, putea fi înţeleasă (la început, cel puţin) doar de un semit vorbitor de limba greaca.

După cum a arătat un teolog protestant (C.F.D. Moule) de vreme ce uioV are şi el articol trebuie ca în mod necesar să apară tou în faţa termenului anqrvpou. Un alt teolog protestant (G. Vermes) a argumentat, lărgind orizontul discuţiei, că este foarte probabil ca, de vreme ce sintagma Fiul Omului nu apare în Noul Testament, exceptând Apocalipsa, decât în Sfintele Evanghelii, şi mai întotdeauna legată de cuvintele pe care le spune Iisus (nu de puţine ori despre sine) expresia ţinea într-un fel sau altul locul pronumelui personal “eu”. Explicaţia aceasta este exagerată deoarece în textul Noului Testament ea nu apare în nici o epistolă care să vorbească de Fiul Omului. Atunci când este vorba de această sintagmă, Iisus se referă la Sine ca om aşa cum apreciază unii teologi la persoana istorică, şi această expresie nu ar avea nimic de-a face cu nici un fel de conotaţie mesianică şi divină.

Textele teologului citat anterior au fost criticate de alţii, ce aduc drept argument limba aramaică. J. Fitzmazer consideră că termenul folosit este posterior în ordinea apariţiei secolului I d. Hr. O obiecţie serioasă: dacă în aramaică vorbitorul poate folosi sintagma aceasta referindu-se la sine, în această limba exista şi posibilitatea folosirii expresiei astfel încât ea să poată fi tradusă indefinit “un om”.

Indiferent însă de folosirea, generică sau nu, a sintagmei, Hristos nu putea să vorbească despre el ca despre un simplu om. Această sintagmă a fost folosită de Mântuitorul pentru a sublinia existenţa firii omeneşti din persoana Sa. Hristos ne spune în repetate rânduri că este şi om, dar foloseşte această sintagmă după Daniel nu întâmplător ci pentru a arăta prin însăşi firea Sa omeneasca că este superior creaturii, că este Dumnezeu adevărat, a doua persoană a Sfintei Treimi.

Note:
1. Vezi Joseph A. Fitzmayer, A Wondering Aramean, în Catolical Biblical Quaterly, 48 (1986) p. 145-153; J. C. Trever şi W. H. Brownlee, The Dead Sea Scrolls of St. Mark’s Monastery II, fasc. 2; Plates and transcriptions of the Manual of Discipline, New Haven, The American School of Oriental Research, 1951. (înapoi)

“Fiul Omului” din cartea profetului Daniel – Mesia >>

Care este gandul tau?