Totul despre coada soricelului – tratamente din medicina populara

Coada soricelului este o planta medicinala erbacee, perena, cunoscută şi sub numele de „7 ani de dragoste”. Denumiri populare pentru coada soricelului (in latina Achillea millefolium): alunele, sorocină, brădățel, ciureșică, coada-șoarecii, coada-hârtului, crestățea, cricalic, iarba-oilor, iarba-șoarecelui, iarbă strănutătoare, prisnel, rotatele albe, șorecie, țâța forcotecii. Dacii îi spuneauchodela, codelea, cozea, coada șoricelului. (I. Pachia Tatomirescu, 1997) Denumirea populara a fost sugerata de forma frunzelor.

Descriere coada soricelului

Planta de coada-soricelului este înaltă de până la 80 cm, având două feluri de tulpini aeriene. Unele tulpini mai groase florifere, foliate, ramificate la partea superioară şi care se termină cu capitule formate din flori mici şi altele sterile purtând numai frunze. Frunzele sunt alterne, penat-sectate, mai mult sau mai puţin păroase şi cu miros slab aromat şi gust amar -astringent. Florile sunt grupate în capitule ovoide reunite la rândul lor în corimb la extremitatea tulpinei. Fiecare capitul conţine 5—6 flori marginale pentamere, ligulate, tridinţate, de culoare albă, uneori roză până la roşie şi flori interioare regulate, tubuloase cu 5 stamine care sunt mai numeroase; fructul este o achenă.

Locurile de creştere. Coada soricelului este o plantă medicinala erbacee, vivace, stoloniferă, ce creşte prin locuri cultivate şi necultivate, din zona de şes până în cea montană, în întreaga ţară, prin fâneţe, poieni, margini de păduri, drumuri şi căi ferate, cu predilecţie pe soluri nisipoase uşoare. Înfloreşte din luna iunie până în septembrie.

Recoltare coada soricelului

Florile de coada soricelului se culeg în momentul în care majoritatea sunt complet deschise, spre sfârşitul înfloririi în zilele senine între orele 12—14 când conţinutul în chamazulenă (cu acţiune antiinflamatoare) este maxim.

Atât părţile aeriene (Herba Millefolii), cât şi florile (Flores Millefolii) constituie părţile de plantă utilizate în terapeutică ; ele se recoltează în timpul înfloririi şi se usucă în straturi subţiri, în locuri aerisite, în special în poduri acoperite cu tablă.

Florile de coada soricelului nu sunt doar albe, cum stie toata lumea. Se gasesc in natura si flori de coada soricelului rosii, roz, galbene, portocalii, etc.

Poze cu coada soricelului – Planta medicinala

Principii active ale plantei de coada soricelului

Uleiul volatil este de culoare albastră, bogat în azulenă (în special în chamazulenă), proazulene (M1, M2 şi C, achilină), taninuri, flavonoide şi unele substanţe încă neidentificate, înzestrate cu acţiune antibiotică şi colină.

Planta conţine compuşi triterpenici (alfa pinen, borneol, cariofilen etc.), acid salicilic, formic, acetic, izovalerianic, acid aconitic, asparagină, acid ascorbic, ulei gras format din acizii : linoleic, oleic, miristic, palmitic, gliceride ale acestor acizi, rezine, săruri de magneziu, un glicozid ben-zaldehidcianhidrini ( lung cuvânt :D ).

Acţiune farmacologică. Datorită uleiului volatil şi proazulenelor are acţiuni : stomahice, astringente, antiinflamatoare, calmante şi uşor antiseptice şi tonic-amare.

Intern, planta este un bun bronhodilatator, expectorant, antiseptic bronşic, dezinfectant şi calmant gastro-intestinal, carminativ, diminuează secreţiile gastrice, astringent, antispasmodic al căilor biliare, analgetic, hemostatic, decongestiv hemoroidal, antiseptic şi calmant al mucoasei ano-rectale.

Extern : calmant, antiinflamator şi dezinfectant (băi sau comprese); regenerează ţesuturile.

Coada soricelului – Beneficii pentru sanatate

Vârfurile înflorite sunt un tonic digestiv şi curativ, un diuretic – utilizate pentru a reduce presiunea arterială. Frunzele proaspete opresc sângerarea şi sunt folosite ca şi cataplasme pentru răni sau sunt puse pe tăieturile în urma bărbieritului. Una dintre cele mai preţioase comori de pe pământ este uleiul esenţial de coada şoricelului – este în mod natural albastru şi are un parfum incredibil. Uleiul tratează răceala, gripa şi articulaţiile inflamate. Această plantă este un tratament clasic pentru răceli, în special cele de tip intestinal. Încercaţi un amestec de soc, mentă şi coada-şoricelului pentru a reduce febra şi pentru a provoca transpiraţii. Ceaiul de coada-şoricelului are beneficii şi asupra rinichilor.

Coada-şoricelului este utilizată în unguente pentru hemoroizi şi în cataplasme pentru a opri sângerarea şi ajută la vindecarea rănilor. Crampele şi reumatismul sunt tratate cu ceai de coada-şoricelului, precum şi gazele intestinale, diaree, anorexia şi hiperaciditatea.

Coada soricelului in uz intern

Pentru stimularea poftei de mancare, usurarea activitatii digestive, in bronsite, tuse de diverse etiologii, rinite si tinosinuzite alergice, alergii, linistirea sistemului nervos, se prepara o infuzie din 1 lingura de flori de coada soricelului maruntite peste care se toarna 250 ml de apa clocotita. Se lasa acoperita infuzia 15 minute, apoi se strecoara. Se beau 2 cani de ceai de floarea soricelului pe zi, inainte de mese.

Pentru tratarea gastritei hiperacide, ulcerului gastric, enterocolitelor, colicilor gastrointestinale, colicilor hepatobiliare, dischineziei biliare, in balonari, cistite, mestre neregulate si dureroase, metroanexite, pentru stimularea functiei hepatice si digestive, se prepara o infuzie de flori. Se adauga 2 linguri de flori de coada soricelului maruntite la jumatate de l de apa clocotita. Se lasa infuzia de coada-soricelului acoperita 20 de minute, apoi se strecoara. Se bea calduta in cursul unei zile, in 4-5 reprize.

Pentru tratarea ulcerului gastric, ulcerului duodenal, colicilor gastrointestinale, diareii, se face un decoct de coada soricelului. Se pun 10 g de flori si frunze de coada soricelului la 1 l de apa. Se fierbe pana ce cantitatea de apa scade la jumatate. Se strecoara. Intreaga cantitate se bea intr-o zi, in 3 reprize.

O infuzie mai concentrată făcută din 10 g plantă la 100 ml apă ajută la eliminarea viermilor intestinali (ceaiul se bea dimineaţa pe stomacul gol).

Coada soricelului – Proprietati

  • In anorexie — datorită gustului amar imprimat de achileină, creşte apetitul.
  • În hemoroizi, hipermenoree şi dismenoree, datorită achileinei, care reduce timpul de coagulare a sângelui, diminuează congestia, usucă secreţia şi are proprietăţi calmante şi dezinfectante.
  • Proprietăţile antiinflamatorii, antiseptice şi protectoare epiteliale sunt întărite şi datorită prezenţei uleiului volatil şi în special chamazulenei din acest ulei.
  • Datorită extractelor eterice cu acţiune antibiotică şi a chamazulenului cu acţiune antiinflamatoare, este utilizat cu bune rezultate în bronşite, gastrite, balonări abdominale şi boli ale vezicii urinare.
  • În colici hepatice, ca stimulent şi calmant ; măreşte secreţia biliară. Mai este folosit în enterocolite, colici gastrice şi cistite.

Coada soricelului in uzul extern

Extern, sub formă de comprese, calmează tenurile înroşite şi iritate. Se mai utilizează în arsuri, plăgi supurante (purulente), eczeme zemoinde, abcese dentare, ulcer varicos. În hemoroizi, se foloseste sub formă de ceai în amestec de coada şoricelului şi frunze de urzică ; în caz de constipaţie se adaugă şi coajă de cruşin.

Extern, infuzia de 10% sau din 3 linguri planta la 500 ml apă clocotită, sub formă de băi sau comprese, se foloseşte ca antiinflamator, dezinfectant şi calmant în arsuri, plăgi purulente, hemoragii etc.

Tratamente din tradiţiile populare cu coada soricelului

Coada soricelului se folosea la răni şi tăieturi. Se pisa planta, ori numai frunzele ei, se storcea seva pe rană sau tăietură, iar cu resturile se lega. În alte zone, frunzele se pisau, se amestecau cu grăsime şi aşa se puneau, ori se uscau, se sfărâmau şi se presăra praful. Frunza pisată si amestecată cu răşină se punea pe buboaie, ca să le grăbească coacerea, spargerea şi vindecarea. Tot cu coada soricelului se tratau alunitele de pe faţă şi alte boli de piele. Se mai folosea contra pecinginei. Frunzele uscate şi pisate se puneau între degetele de la picioare, contra opărelii, iar crude şi pisate, pe păducei.

Etimologia denumirii: Numele de Achillea este latinizarea grecescului Achilleia, nume dat în cinstea eroului Achilles, care, învăţând arta tămăduirii bolilor de la centaurul Chiron, a folosit această plantă pentru vindecarea rănilor lui Telephos ; cuvântul millefolium este format din cuvintele latine miile = o mie şi folium = frunză, referindu-se la frunzele sale subdivizate în multe lacinii.

Coada-soricelului – Utilizări magice din popor

Intinderi mari de coada-şoricelului pe un câmp indică o energie foarte motivantă, aşezată. Te aşezi pur şi simplu în centrul lor şi te relaxezi.

Coada-şoricelului este folosită pentru extracţia negativităţii de la o persoană, un loc sau lucru. Un buchet uscat de coada-şoricelului agăţat deasupra patului sau folsit în decoraţiunile de nuntă asigură o dragoste cu o durată de cel puţin 7 ani. Se utilizează în ritualuri pentru divinaţii, dragoste, căsnicie fericită, protecţie, eliberare, clarviziune, apărare, alungarea negativităţii.

Coada soricelului in aromaterapie

Uleiul estenţial de coada-soricelului este util în acnee, arsuri, eczeme, clătirea părului, inflamaţii, erupţii cutanate, plăgi, arterioscleroză, hipertensiune arterială, artrită reumatoidă, constipaţii, crampe, flatulenţă, hemoroizi, indigestie, amenoree, răceli, febră, gripă, cistită, insomnie, condiţii legate de stres şi în cazul varicelor.

Uleiul are un efect restaurativ, tonic, revitalizant, stimulativ, de echilibrare, de deschidere, consolidare, împământare.

Ganduri si impresii pentru "Totul despre coada soricelului – tratamente din medicina populara":

  1. Jorjette C Babiciu Silvia
  2. Jorjette C Petra

Care este gandul tau?