Coada racului ~ Beneficii, proprietati, contraindicatii si remedii

Coada racului este o planta medicinala erbacee, perena. Denumiri populare pentru coada racului: iarba gâştelor, scrântitoare, prescură, argentina, argindeană, argințică, buboasă, buruiană de scrinte, buruiana junghiurilor, iolut, sclintita, zolotnic.

Descriere. Coada racului (Potentilla anserina, Fam. Rosaceae) are tulpina groasă şi scurtă care dă naştere la numeroase tulpini laterale, târâtoare şi înrădăcinate la noduri, la locul de plecare al tulpinilor aflându-se o rozetă formată din frunze lungi, până la 20 cm, compus-penate cu 15-20 de foliole dinţate pe margini, verzi pe faţa superioară şi cenuşiu-argintiu pe cea inferioară. Florile regulate, pe tipul 5 sunt solitare, cu caliciul dublu, corola cu petalele libere de culoare galbenă frumoasă, sunt de două ori mai lungi decât sepalele, iar androceul format din 20 de stamine.

Unde gasesc coada racului – Locurile de creştere. Este o plantă erbacee, vivace, ce creşte prin locurile nisipoase, umede, pe marginea lacurilor, şanţurilor, izlazurilor şi râurilor de la câmpie până la munte. Altitudinal poate urca până la 1300-1500 m. Perioada optimă de recoltare este în timpul înfloririi (înfloreşte din luna mai până în luna august), prin ruperea plantei cu mâna.

Asemănări-deosebiri cu alte plante. Coada racului se poate confunda cu altă specie din genul Potentilla care are tulpini târâtoare şi flori galbene solitare şi anume Potentilla reptans (Cinci degete) dar la care frunza, aşa cum o arată şi numele popular, are cinci foliole dispuse palmat (uneori 3).

Principii active : substanţe amare, mucilagii, tănin, flavonoide, ulei volatil, săruri minerale etc.

Coada racului in alimentatie

Planta intreaga (rizom, stoloni, frunze) , dar mai ales frunzele tinere si stolonii, se pot folosi ca leguma in salate si supe de verdeturi, ca piure ori garnitura. In Europa Centrala se foloseste ca surogat de ceai si ca leguma.

Coada racului – Efecte terapeutice – Beneficii pentru sanatate

Coada racului are acţiune astringentă şi hemostatică datorită cantităţilor mari de tanin pe care-l conţine. Are acţiune spasmolitică, datorită flavonoidelor. Ca astringent, favorizează coagularea sângelui, împiedică formarea calculilor renali, scade secreţiile mucoaselor, permeabilitatea capilarelor şi a membranelor celulare. Proprietăţile spasmolitice se manifestă asupra musculaturii netede a intestinului şi uterului, ca şi asupra spasmelor pilorice ale stomacului.

Coada racului – Întrebuinţări. În hipermenoree (reglează şi potoleşte durerile în menstruaţiile abundente). Se mai utilizează în : calculoză renală, enterocolită, colici gastrice, diaree, anemie şi convalescenţă.

Extern, se foloseşte sub formă de spălături locale în leucoree (poală albă). De asemenea în ulceraţii ale pielii şi gingivită, unde pe lângă proprietăţile antiseptice, cicatrizante şi hemostatice, are şi o acţiune sedativă.

Coada racului – Contraindicaţii: afecţiuni cronice renale şi hepatice.

Tratamente interne cu coada raculuiPreparare şi utilizare

Infuzie 1,5% se administrează două căni de ceai pe zi din, consumat fractionat, din 2 în 2 ore, sau ca decoct, o linguriţă şi jumătate la 500 ml apă rece ; se fierbe la 15 minute ; se bea călduţ în trei reprize, după mesele principale.

  • Pentru tratarea anemiei, artritei, menstrelor abundente (hipermenoree), menstrelor cu dureri (dismenoree), colicilor gastrice, enterocolitelor, diareelor, calculozei renale, se prepara un ceai de coada racului din 1 lingurita pulbere de planta la jumatate l de apa. Se fierbe 15 minute. Se strecoara. Se bea ceaiul de coada racului caldut in 3 reprize dupa mesele principale..
  • Pentru tratarea litiazei (calculoza) renala, in dureri abdominal la adulti (colici) determinate de enterocolite, pancreatite, apendicita, etc, diaree, guta, artrita: infuzie din 1 lingurita de planta la o cana (250 ml) de apa clocotita. Se lasa acoperit ceaiul de coada racului 15 minute. Se strecoara. Se beau 2 cani de ceai pe zi dupa mese.
  • Pentru reglarea menstrelor abundente si calmarea durerilor, tratarea metritelor ulcerate, metroanexitelor: infuzie din 2 linguri pulbere planta la jumatate de litru apa clocotita. Se lasa acoperita 20 de minute, se strecoara si se bea in cursul unei zile.
  • Pentru tratarea bolilor de stomac, diareei: pulbere de planta, se ia zilnic cate un varf de cutit.
  • Pentru calmarea colicilor gastrointestinale, rizomul plantei se fierbe in lapte. Se strecoara si se bea.

Remedii externe cu coada racului:

  • in spalaturi locale in caz de leucoree, ulceratii ale pielii si inflamatii ale gingiilor. Pentru tratarea gingivitei, leucoreei (candidoze, infectii streptostafilococice) constand in scurgeri vaginale: infuzie sau decoct din 1 lingura pulbere de planta la o cana (250 ml) cu apa, pregatite dupa retetele anterioare. Pentru gingivite se fac 2 sau mai multe spalaturi bucale pe zi. Pentru scurgerile vaginale se fac 2 spalaturi pe zi cu irigatorul, din care una seara, inainte de culcare.

Pentru tratarea stomatitei, se prepara un decoct din 2 linguri de pulbere radacina la o cana de apa (250 ml). Se fierbe 5 minute. Se strecoara ceaiul de coada racului si se face gargara de mai multe ori pe zi, din care una seara, inainte de culcare.

Contraindicatii. Nu se bea pe nemâncate deoarece provoacă iritaţia mucoasei gastro-intestinale.

Tratamente din tradiţiile populare cu coada racului

Planta de coada racului este cunoscuta din vechime ca avand un puternic efect curativ. Coada racului se folosea la răni şi în legături la scrântituri. Frunzele se pisau în unturi, şi aşa se legau cu ele. Se mai folosea, tot bătută cu untură sau cu slănină, la obrintituri (OBRINTEÁLĂ, obrinteli, s.f. (Pop.) inflamație, umflătură a unei răni (din cauza infecției, a frigului etc.);).

Ceaiul şi decoctul din tulpinile florifere sau din frunze de coada racului se lua contra durerilor de stomac, de pântece şi a frigurilor. Se mai utiliza contra eczemelor şi la băi pentru întărirea oaselor copiilor care nu puteau sta pe picioare. Intern, se mai folosea contra arsurilor la stomac.

Etimologia denumirii. Potentilla derivă de la latinescul potens = puternic, deoarece s-a presupus că ar avea un puternic efect curativ. Cuvântul anserina provine de la latinescul anser,-eris — gîscă, întrucât frunzele seamănă cu laba gâştei.

Care este gandul tau?