Magnetismul animal, tehnica hipnotistului Anton Mesmer

Magnetismul devine cunoscut de majoritatea popoarelor primitive, când Paracelsus (1493-1541) „inventa” magnetismul animal. Dar a trebuit să treacă două secole pentru ca teoria să fie pusă în practică de Anton Mesmer în 1774, urmat în acest exerciţiu de o mulţime de discipoli mai mult sau mai puţin disidenţi.

Paracelsus inventeaza magnetismul animal

Paracelsus – cel care ”a inventat” magnetismul animal

Cel mai celebru dintre ei, marchizul de Puysegur (1757-1825), a realizat numeroase experienţe pentru a pune în evidenţă magnetismul animal. El va putea studia printre pacienţii săi o stare privilegiată: „somnambulismul magnetic cu cunoaştere supranormală”.

Puţin mai târziu, medicul lionez Petetin a descoperit „electricitatea animală”. Stare cataleptică, epilepsie, ipohondrie, isterie, letargie, convulsii: toate aceste noţiuni erau amestecate in experimentele cu magnetismul animal. Fluidul magnetizatorilor şi al radiesteziştilor, a cărui existenţă n-a putut fi dovedită de nimeni niciodată, suplinea orice altă explicaţie.

Termenul de magnetism animal a fost oferit de Anton Mesmer acestui fluid magnetic cu care vindeca oamenii de diferite afectiuni. El considera că fiecare ființa beneficiează de un câmp magnetic în jurul ei. Acest câmp poate fi manipulat pentru vindecare sau alte scopuri. Acest proces de vindecare se prezintă astfel: fluidul magnetic pătrunde în corpul pacientul și îl vindecă de problema sa. Franz Anton Mesmer a numit această tehnica de vindecare „mesmerism„.

Anton Mesmer - experiment cu magnetismul animal

Anton Mesmer – experiment cu magnetismul animal

Totuşi, în spiritul lui Mesmer, magnetismul animal ca și noţiune, răspundea la ceva precis. În al său Memoire sur la decouverte du magnetisme animal (1779), unde şi-a expus doctrina, Mesmer condensează „carta” despre magnetismul animal în 27 de propoziţii, adevăruri chiar dovedite de experimente concrete. Dar deşi aceste idei sunt faimoase, sunt destul de puţin cunoscute.

Cele 27 de adevăruri despre magnetismul animal ale lui Mesmer

  1. Există o influenţă reciprocă între corpurile celeste, Pământ şi corpurile însufleţite.
  2. Un fluid universal răspândit şi continuu, astfel încât nu suportă nici un gol, a cărui Subtilitate nu îngăduie nici o comparaţie şi care, prin natura sa, este susceptibil să primească, să propage şi să comunice toate impresiile mişcării, este mijlocul acestei influenţe.
  3. Această acţiune reciprocă este supusă unor legi mecanice necunoscute până în prezent.
  4. Din această acţiune rezultă efecte alternative care pot fi considerate ca un flux şi reflux.
  5. Acest flux şi acest reflux sunt mai mult sau mai puţin generale, mai mult sau mai puţin particulare, mai mult sau mai puţin compuse, după natura cauzelor care le determină.
  6. Prin această operaţie, cea mai universală dintre cele pe care natura ni le oferă, relatiile de activitate se exercită între corpurile celeste, Pământ şi părţile sale constitutive.
  7. Proprietăţile materiei şi ale corpurilor organizate depind de această operaţie.
  8. Corpul animal simte efectele alternative ale acestui agent şi acesta, insinuându-se în substanţa nervului, ÎI afectează imediat.
  9. Se manifestă, în special în corpul uman, proprietăţi analoge celor ale magnetului. Distingem aici poli Ia fel de diverşi şi opuşi care pot fi comunicaţi, schimbaţi, distruşi şi întăriţi: se observă chiar fenomenul înclinaţiei.
  10. Proprietatea corpului animal, care îl face susceptibil de influenţa corpurilor celeste şi de acţiunea reciprocă a celor care îl înconjoară, manifestată prin analogia sa cu magnetul, m-a determinat s-o numesc «magnetismul animal».
  11. Acţiunea şi virtutea la magnetismul animal, astfel caracterizate, pot fi comunicate altor corpuri însufleţite şi neînsufleţite. Si unele si celelalte sunt, totuşi, mai mult sau mai puţin susceptibile de acest lucru.
  12. Acţiunea şi virtutea pot fi întărite prin aceleaşi corpuri.
  13. Se observa la exprimarea acesteia scurgerea unei materii a cărei substanţă pătrunde în toate corpurile, fără a pierde mult din activitatea sa.
  14. Acţiunea sa are loc la distanţă îndepărtată, fără concursul vreunui corp intermediar.
  15. Ea este sporită sau reflectată de oglinzi ca şi lumina.
  16. Ea este comunicată, propagată şi sporită de sunet.
  17. Această virtute magnetică poate să fie acumulată, concentrată, transportată.
  18. Corpurile însufleţite, spun eu, nu sunt la fel de susceptibile de acest lucru; există chiar unele, deşi foarte puţine, care au o proprietate atât de contrară, încât numai prezenţa lor distruge toate efectele de magnetism în celelalte corpuri.
  19. Această însuşire opusă pătrunde şi toate celelalte corpuri; ea poate fi comunicată, propagată, acumulată, concentrată şi transportată, reflectată de oglinzi şi propagată de sunet; ceea ce constituie nu doar o privaţiune, ci şi o virtute opusă pozitivă.
  20. Magnetul, natural sau artificial, este susceptibil de magnetismul animal şi de virtutea opusă, fără ca acţiunea lui asupra firului să fîe alterată; principiul magnetismului animal diferă deci de cel al mineralului.
  21. Acest sistem va furniza lămuriri asupra naturii focului şi a luminii, precum şi în teoria atracţiei, a fluxului şi a refluxului, a magnetului şi a electricităţii.
  22. El va face cunoscut că magnetul şi electricitatea artificială nu au, faţă de boli, decât proprietăţile comune multor altor agenţi şi, dacă au rezultat câteva efecte utile din administrarea acestora, ele sunt influențate de magnetismul animal.
  23. Vom recunoaşte prin aceste fapte, după regulile pe care le voi stabili, că principiul poate să vindece imediat bolile de nervi şi să le amelioreze pe toate celelalte.
  24. Că prin ajutorul său medicul este lămurit asupra folosirii medicamentelor; că el Ie perfecţionează acţiunea, că el Ie provoacă şi dirijează crize salutare, în aşa fel încât să le stăpânească.
  25. Comunicând metodamea, voi demonstra, printr-o teorie nouă a bolilor, unitatea universală a principiului pe care li-l opun.
  26. Cu această cunoştinţă, medicul va judeca sigurnatura şi evoluţia bolilor, chiar ale celor mai complicate; el va împiedica agravarea lor şi va ajunge la vindecare fără să expună vreodată bolnavul la efecte periculoase sau Ia urmări supărătoare, indiferent de vârstă, temperament sau sec. Femeile, chiar în timpul sarcinii şi al naşterii, se vor bucura de aceleaşi avantaje.
  27. În fine, această doctrină va pune medicul în postura de a judeca bine gradul de sănătate a fiecărui individ şi de a-l feri de bolile Ia care ar putea fi expus.

Arta vindecării, în această formă, atinge astfel cel mai înalt grad de perfecţiune. Deși o bună parte din magnetismul animal a fost atribuită hipnozei, te invit să aprofundezi această inedită tehnică. Chiar am găsit pe cineva care a fost inspirat să scrie multe informații utile despre munca lui Anton Mesmer, aici.

Vezi si prima parte a acestui eseu despre magnetism!

Care este gandul tau?

 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.