Paranormal

Mistere, poveşti paranormale, spiritism, OZN, fantome, vrăji, telepatie, parapsihologie aplicată, mistere neelucidate, incantatii, invata magie

Fotografii paranormale transcendentale – Imagini din minte cu Ted Serios

Sunt considerate fotografii paranormale, acele expunerile fotografice relizate in maniera misterioasa, mistica, controversata, necunoscuta, a unor entitati, locuri, oameni sau obiecte, in momente si stari diverse. Motivatia primordiala a fotografiei parapsihologice are la baza concepte precum mediumi, oameni cu puteri parapsihice, sau chiar iluzionisti. Din curentul fotografiei paranormale doresc in cele ce urmeaza sa punem accentul pe fotografierea gandurilor. Din capul locului sa fie clar

Margaret şi Kate Fox

FOX, Margaret şi Kate, au fost fiicele unui fermier metodist. Au 15 şi, respectiv, 12 ani, când familia lor se instalează, în 1847, într-o casă dintr-o mică localitate din Hydesville (statul New York). Casa era bântuită, din care cauză fusese abandonată de vechiul proprietar; dar celor două surori nu le pasă de asta. Dimpotrivă, ele se amuză şi îl numesc, nu fără umor, Copită-Despicată pe

Variaţie termică

Când un medium cu efecte fizice operează fără să trişeze, uneori se produc, declară parapsihologii, diferenţe de temperatură în preajma fenomenului observat. Parafizicienii actuali explică aceste variaţii termice prin ipoteza conform căreia forţa P.K., pusă la contribuţie de medium, ar disocia o anumită cantitate de materie în diferitele ei elemente atomice şi subatomice, pentru ca apoi s-o reorganizeze, să o modeleze până la a produce

Henri Marcotte si Telegraful spaţio-temporal

Metapsihistul francez Henri Marcotte (1920-1987), în grupul său experimental, utilizează „telegraful temporal” (dar expresia nu-i aparţine, ea fiind a lui Costa de Beauregard). Cum a decurs experimentul lui Henri Marcotte? Să admitem că este ora 20. Marcotte a dat întâlnire la domiciliul său unuia dintre prietenii săi, la ora 21. El ştie că acest prieten, pe care îl vom numi Jean, trebuie să plece de

Ce este hipnoza?

Termen creat de chirurgul britanic James Braid în 1845 după grecescul hypnos, „somn”. Hipnoza seamănă cu somnul, dar ea este caracterizată printr-o sugestibilitate exacerbată produsă de hipnotizator. După versiunea canonică, hipnoza sau somnul provocat ar comporta trei faze: 1.  Somnolenţa, numită greşit letargie, te face să crezi că subiectul vrea să doarmă şi că nu va putea executa gesturile şi mişcările pe care hipnotizatorul i

Posedarea – ritual consacrat

Numeroase au fost, începând din cea mai îndepărtată Antichitate, cazurile de posedare. Posesia face parte din ritualurile consacrate în religiile popoarelor numite primitive, fără a mai vorbi de vodu care se acomodează, de altfel, foarte bine cu modernitatea. După ce au trasat pe sol veve-uri (desene simbolice cu puternică încărcătură magică), participanţii se lasă pradă dansului până ajung în stare de transă. Dansatorii sunt atunci

Prezicerile profesioniste – tarifate şi impozitate

„Extralucizii” îşi aliniază tarifele după onorariile medicilor generalişti când reputaţia lor, care se face din auzite, nu le permite să se ridice la nivelul (foarte invidiat) al psihanaliştilor – cu care ei împart un statut juridic ambiguu. Articolele 479,480 şi 450 din Codul Civil francez, de exemplu, care nu sunt aplicate, condamnă, într-adevăr, interpretarea viselor şi exerciţiul divinaţiei, când ele sunt comercializate. De aceea, prezicătoarele

Mersul prin foc

Despre mersul prin foc există numeroase documente etnologice. Putem să cităm, de exemplu, ceremonia practicată încă în secolul trecut în insulele Fiji, cu ocazia fierberii rădăcinilor de masawe (destinate hranei). Înainte de a arunca aceste rădăcini pe pietrele încinse, membrii micului clan Na Ivilankata, care au puterea de a domina focul, trec fără să se ardă prin văpaie. Şi un străin ar putea fi învestit

Transcomunicare – capacitatea aparatelor de a transmite mesaje

Neologism creat în anii 80 pentru a desemna posibilitatea pe care ar avea-o anumite aparate (magnetofon, telefon, televizor, ecran de microordinator…) de a comunica mesaje provenind de la „spiritele morţilor, ale demonilor şi ale altor entităţi care populează sferele invizibile” (Christine Berge, La Voix des Esprits, Editions Metailie, 1990). În anii 60, germanul Constantin Raudive descoperă pe benzile înregistrate ale magnetofonului său voci ciudate. În