Mituri şi Legende ~ Pagina 9 din 9

Amaterasu – zeiţa soarelui la japonezi

Amaterasu; Amaterasu Omikami (epitet: Cerul Strălucitor) Zeiţa Soarelui, în mitologia japoneză. Născută din ochiul stâng al zeului primordial Izanagi, după moartea soţiei acestuia, Izanami, Amaterasu alcătuieşte un cuplu cu zeul furtunii Susano-o, devenind strămoaşa directă a primului împărat (mikado), Jimmu Tenno, într-o epocă   arhaică,  apoi ocrotitoarea simbolică a insulelor nipone. Un mit cu implicaţii astronomice povesteşte un conflict al zeiţei Amaterasu cu paredrul ei …

Anat – zeiţă a fecundităţii şi a dragostei

Anat a fost zeiţă din panteonul ugarit (mitologie feniciană), fiică a zeului El, având 2 funcţiuni fundamentale: zeiţă a fecundităţii şi a dragostei, dar era cunoscută şi ca zeiţă războinică. Pe de o parte, e socotită sora zeului Baal şi numită cu epitetul enigmatic „Ruda popoarelor”, fiind protectoarea omenirii, sau cu epitetul „Fecioara” (ceea ce nu înseamnă virgo intacta, ci femeie fără copii); în această …

Apa diluviană sau Potopul

Apa diluviană este reprezentată de apele potopului universal, rezultând din îndelungatele ploi de pedeapsă (cu durate diferite, de la o zonă mitologică la alta), la sfârşitul ciclului hotărât de divinitate (Mesopotamia, Palestina, Hellada, Scandinavia, însă si la popoarele Americii precolumbiene sau chiar în Africa), care acoperă tot pământul, lăsând de obicei un pisc de munte pentru acostarea navei salvatoare (uneori arbori foarte înalţi), iar după …

Aditya – grup arhaic de divinităţi primordiale

Aditya (sanscr. aditya — divin) Grup arhaic de divinităţi primordiale, în mitologia vedică, odrasle ale zeiţei Aditi; Aditya erau socotiţi paznicii lumii: Varuna – zeul apelor,  Mitra – zeul razelor solare, Aryaman – şeful strămoşilor (al părinţilor răposaţi – pitarah), Bhaga -personificarea norocului, Dakşa (altul decât tatăl zeiţei Aditi), Amşa şi Surya (numit şi Savitar sau chiar Aditya). Textele mai târzii (Brahmana, Upanişad, Mahabharata), sporind …

Animismul şi gândirea omului primitiv

animism (lat. anima – suflu, suflet) Rezultat al gândirii antropomorfice a omului primitiv, stadiu prereligios timpuriu, manifestat prin personificarea obiectelor şi fenomenelor naturii imediate şi prin investirea lor cu atribute ale fiinţei umane, mai ales cu atributele elementare. Animismul e o concepţie concretă asupra forţelor necunoscute. Termenul a fost impus de etnograful englez E. B. Tylor, în 1871, în studiul său despre cultura primitivă (Primitive …

Abred – focul purificator

Stadiul de mijloc între cele 3 zone ale universului sau între stările existenţei, în mitologia celtică: focul purificator, ca simbol al schimbării veşnice şi al stării de libertate; echivalent cu „Infernul”. În Abred domneşte zeul profetic Gwyon. Credinţele mitologice din Bretania socoteau că Abren se află în Irlanda şi că sufletele morţilor sunt transportate, ca stafii, în corăbii stranii, spre apus, să fie judecate şi …

Adam – primul om

Omul primordial biblic, omul ca specie, creat din ţărână de divinitate şi sălăşluit în Eden. După Biblie, alcătuieşte primul cuplu cu Eva, dar după Zohar, prima femeie a lui Adam a fost Lilith. Biblia conţine 2 variante antropogonice; în una, actul divinităţii are caracter finalist: „Şi a zis Elohim: Să facem om, după chipul nostru şi după asemănarea noastră, care să aibă stăpânire peste peştii …

Apele primordiale

Haosul iniţial, materie primă în crearea universului, e de obicei o vastitate acvatică. Dacă în Sumer divinitatea Nammu era numai oceanul etern conţinând germenii vieţii, în Babilon miturile mai vechi din fondul comun al mitologiilor din Mesopotamia devin simboluri cosmogonice active; apa marină sărată (Tiamat), apa marină dulce a fluviilor (Apsu), văzute ca principiu feminin şi principiu masculin, prezintă teatrul unor catastrofe: Tiamat îşi ucide …

Afsati – stăpânul animalelor sălbatice nobile

Zeu oset (poate de origine alană, dar cu corespondenţe în alte mitologii caucaziene), cu atribute cinegetice, venerat ca stăpân al animalelor sălbatice nobile (cerbi, zimbri, căprioare); era reprezentat ca moşneag cu o lungă barbă albă, şezând în piscul unui munte înalt, spre a-şi putea cuprinde în privire turmele. După un mit zonal, Afsati are un pat din coame rămuroase de cerbi, aşternut cu blană de …

Animatismul şi omul primitiv

Animatism e termenul pus în circulaţie de etnograful englez R.R. Marett (1900), spre a defini stadiul religios timpuriu al omului primitiv, premergător animismului şi legat de însufleţirea impersonală a naturii sau a unor părţi din ea. Cunoscător al triburilor polare, etnograful rus V. G. Bogoraz (în studiul despre ciucci, 1912) afirmă că, pentru aceşti primitivi cu gândire inferioară, toate obiectele amorfe sau lucrate de om, …

Ahura Mazda – zeu al binelui şi creator al universului

Ahura-Mazda; Ahura-Mazdah; Italo Pizzi: Ahura Mazdao (Domnul înţelepciunii, Atotştiutorul): grec. Ormazdes, Ormuzd Zeul suprem din mitologia iraniană, venerat de zoroastrism ca principiu al binelui. Mitologia parsă primitivă populase universul cu spirite (ahura), în fruntea cărora Ahura-Mazda se opunea principiului răului, Angra-Mainyu. Născut odată cu Angra-Mainyu de zeul primordial al timpului, Zurvan, Ahura-Mazda iese din starea sa de inerţie atemporală, creînd universul şi, prin mişcarea ce …