Carte de vraji

Cel mai adesea, cartile de vraji se identifică în imaginaţia populară fie cu vechi cărţi cu paginile rupte, cu coperte jerpelite, fie cu simple fascicule răzleţe, cu marginile puţin roase de flăcările Infernului. Ele ar fi scrise într-o grafie gotică sau tipărite într-o tipografie specială şi ar conţine secrete minunate şi diverse mijloace de a-l evoca pe Diavol. Ele par atât de vechi şi de sulfuroase, încât le lăsăm, bucuroşi, în seama bătrânilor înţelepţi cu barba lunga şi stufoasă sau a fidelilor lui Satana. Nu le putem atinge fără să ne înfiorăm.

De altfel, după vechi legende franceze, profanii nu le pot privi fără a-şi arde ochii… Dar ce nu s-a spus despre cartile de vraji! Dintre ele, unele sunt anonime. Precum Le Dragon rouge, una dintre clasicele magiei occidentale în Evul Mediu, şi Poule noire, care este, uneori, o continuare a ei, începând cu ediţia din 1521; ele îi sunt atribuite (în mod eronat) lui Cornelius Agrippa von Nettesheim, de unde şi numele de Agrippa pe care-l poartă. Pentru a le da mai multă credibilitate, au fost, totuşi, atribuite unor foarte înalte şi venerabile personaje (nu e niciun fel de paradox) recunoscute de Biserică.

Marea carte de vraji

carte de vraji

Astfel stau lucrurile cu Veritables Clavicules de Salomon, numită uneori Marea carte de vraji; cu Grimoire du pape Honorius, cu Enchirion, culegere de formule magice care i se atribuie lui Leon al III-lea, scrisă pentru Charlemagne; cu Admirables secrets d’Albert le Grand (sau Grand Albert); cu Solide Tresor du Petit Albert (sau Petit Albert). Ele sunt adesea scrise — sau considerate ca scrise — într-un fel de argou cabalistic foarte potrivit pentru a suscita sentimentul secretului. Astfel, citim aceste cuvinte culese într-una din ele: rantam, palantre, cricacoeur, scirigram… Şi într-o alta: dies, mies, jesquet, bedebo, efet, douvena, enitamaus, care oscilează între o latină de bucătărie şi o limbă necunoscută, înţeleasă poate de Diavol.

Când ele prescriu formule susceptibile de a face să apară acesta din urmă, reputaţia carţilor de vraji nu este exagerată: „Lucifer, te conjur să părăseşti locul din lume sau din cer, unde te găseşti acum, şi îţi comand şi te constrâng, prin puterea lui Adonai, Elohim, Agla, să vii să răspunzi cu voce tare la ce te voi întreba, ceea ce tu nu vei putea să-mi refuzi.” Sau, mai modern, în Le Petit Dragon rouge: „Împărate Lucifer, stăpân al tuturor spiritelor rebele, te rog să-mi fii favorabil, în chemarea pe care o fac primului tău ministru, Lucifuge Rafacale, şi te mai rog, prinţe Belzebut, să mă protejezi în întreprinderea mea. O, conte Astarot, fii favorabil mie şi fă ca, din această noapte, marele Lucifuge să-mi apară sub formă omenească şi fără miros urât şi ca el să-mi acorde, prin mijlocirea pactului pe care i-l voi prezenta, toate bogăţiile de care am nevoie. O, mare Lucifuge! Te rog să părăseşti locuinţa ta în orice parte ar fi ea, pentru a veni să-mi vorbeşti: de nu, te voi constrânge prin forţa puternicelor cuvinte ale marii Clavicule a lui Salomon, de care acesta se foloseşte pentru a obliga spiritele rebele să primească pactul său, de aceea să apari cât mai repede sau te voi chinui mereu prin puternicele cuvinte din Clavicule.”

<< Partea 2 >>

Articol etichetat cu:, , ,

Ganduri si impresii pentru "Carte de vraji":

  1. Jorjette C ionut

Care este gandul tau?