Cangurul arboricol

Acum 20 de milioane de ani, în codrii care acopereau o mare parte din actuala Australie și Noua Guinee, a apărut un mic marsupial terestru, care a „învățat” să se deplaseze în salturi pe sub arborii unor păduri pline de liane și de butuci în descompunere. Tot prin sărituri a putut să culeagă frunze și chiar flori de la o oarecare înălțime pentru hrană. Pe măsură ce pădurea și-a restrâns suprafața, unii canguri au invadat câmpia, iar labele lor posterioare, groase, le-au permis o deplasare rapidă prin sărituri. Alți canguri au rămas însă în pădure, părăsind solul, pentru a se urca la „etaj” pe ramurile arborilor. Cu timpul, aceștia au creat o nouă specie, aceea a cangurilor arboricoli.

Aici, în vârful pomilor, ei s-au simțit la adăpost de prădători, dar au dispus și de hrană bogată, practic inepuizabilă. Cangurul arboricol mănâncă frunzele scorțoase și fibroase. Stomacul lui s-a adaptat cu timpul la asemenea „alimente” devenind asemănător cu cel al vacilor sau al altor animale ierbivore. Când apar zorile, cangurul se trezește în „dormitorul” său format din ramuri și frunziș bogat. Își freacă ochii, apoi se apucă să-și facă o sumară toaletă. Își ridică încet coada ducând-o în spate pe creanga pe care se află așezat, apoi îmbrățișează trunchiul, sprijinind de pom labele din față îndoite și coboară de-a lungul lui, cu multă agilitate, în ciuda aspectului său greoi și stangaci.

cangurul arboricol doria

Cangurul arboricol este un cățărător excepțional dar care nu poate efectua salturi între arbori, așa cum fac maimuțele. El este însă capabil să-și creeze drumuri „la înălțime”, prin frunzișul des al pomilor și printre nenumăratele plante agățătoare ce-i barează calea. Ca urmare, pentru a se deplasa de la un arbore la altul, el trebuie să coboare mai întâi la sol, unde prin câteva sărituri stil „cangur” își atinge ținta. Noaptea și-o petrece întotdeauna cocoțat în arbori.

O dată cu lăsarea serii, în obscuritatea acesteia, sub pomi, începe „baletul” cangurilor-șobolani. Sunt mai multe specii de canguri arboricoli. Cel numit „Doria” trăieste în grup, în jurul unui mascul dominant. Este de altfel singurul animal de acest gen căruia îi place societatea, restul își duc viața retrași, așa cum este cangurul gri. Azi, prin distrugerea suprafețelor împădurite cangurul arboricol care are puțini dușmani naturali, este amenințat cu dispariția.

Care este gandul tau?