Călinul – Viburnum opulus (Fam. Caprifoliaceae)

Descriere. Este un arbust înalt până la 5 m, stufos, cu tulpina ramificată. Are frunze opuse, trilobate, cu lobii ascuţiţi şi sinuat dinţate ; florile albe-rozacee sunt dispuse în inflorescenţe terminale umbeliforme, cele marginale mai mari şi sterile, iar cele centrale mai mici şi fertile, având calicului şi corola, fiecare format din 5 piese.

Locurile de creştere. Creşte prin tufărişuri şi păduri mai umede. Înfloreşte în perioada mai până la sfârşitul lui iunie.

Recoltare. Se utilizează scoarţa (Cortex Viburni) ce se recoltează în aprilie-mai de pe ramurile şi tulpinile tinere ; după uscare are gust amărui-astringent.

Principii active : astragalină, peonozid, şi alţi derivaţi fenolici, tanin, rezine şi flavonoide.

Acţiune farmacologică. Calmantă, spasmolitică, diuretică, astringentă, antidismenoreică.

Întrebuinţări. Se foloseşte în dismenoree, accidente nervoase ale sarcinii şi iminenţă de avort.

Preparare şi utilizare. Se face o infuzie în proporţie de 2% din care se iau două ceaiuri pe zi.

Tratamente din tradiţiile populare. Călinele fierte se dădeau pentru tuse şi năduşală. Unii le fierbeau cu cocenii de păpuşoi roşii, într-o oală nouă şi luau din decoct seara, când se culcau.

Etimologia denumirii. Viburnum vine de la latinescul viere — a lega, deoarece ramurile de Viburnum lantana servesc ca nuiele de mlajă. Altă variantă este că ar deriva de la cuvântul indoeuropean ueib — a răsuci, iar sufixul urnum din latinescul alburnum = alburn.

Care este gandul tau?