Ca sarea în bucate…

Statistici de specialitate ne demonstrează faptul că pe timpul sărbătorilor şi în special al acelora de iarnă, consumul de sare este mai mare decât în timpul celorlalte zile. Desigur, caracterul sărbătoresc al respectivelor zile contribuie la această realitate. Sarea, indiscutabil, reprezintă capul de afiş al oligoelementelor, deci al sărurilor minerale, constituienţi obligatorii ai alimentaţiei umane. Tot sarea mai reprezintă şi capul de afiş al condimentelor.

sare de mare

Valoarea sării ţine însă şi de anume aspecte simbolistice ce îi revin. Dacă despre pâine, de exemplu, putem spune că întruchipează simbolul alimentelor în general, în aceeaşi măsură putem spune, de asemenea, că sarea se identifică cu simbolul condimentelor, de unde şi această alăturare sau cuplare a lor, în ritualul de primire a oaspeţilor importanţi.

Vorbind despre acelaţi simbolism al sîrii, vom preciza cî prin faptul cî sarea se extrage printre altele şi prin evaporare din apa mîrii, constituindu-se în acest fel într-o chintesenţă a acestui mediu vital primordial, ea reprezinta în multe mitologii şi tradiţii focul eliberat din ape, respectiv esenţa lor. În tradiţiile nipone, sarea este investită şi cu virtuţi protectoare şi purificatoare, de unde şi obiceiul arhaic ce se practică în această ţară, constând din presărarea de sare pe pragul casei sau chiar prin încăperi, când se intenţionează şi se doreşte ştergerea urmelor paşilor ca şi a darelor spirituale ale unor persoane indezirabile. Apoi prin faptul că sarea reprezintă combinaţia chimică a doua elemente – clorul şi sodiul – care se menţin indestructibil în stare de stabilitate şi echilibru, acest element mineral mai sugerează pe plan simbolistic şi ideea, popularizată de altfel de alchimişti, cum că sarea reprezintă un simbol al cristalizării şi mai ales al stabilităţii.

Abordând în continuare valenţele nutritive ale sării vom sublinia faptul că acest element mineral etichetat de către un poet satiric francez dintre secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, şi anume J. Béranger, cu zahărul săracului, este absolut necesară păstrării echilibrului volumetric ca şi a echilibrului presiunii lichidelor extracelulare. Iată raţiunea pentru care un adult normoponderal trebuie să consume, după cum au demonstrat calcule de specialitate, intre 10-15 g pe zi.

Cum însă un vârf de cuţit cu sare reprezintă cam 5g din acest produs şi cum alimentele deţin şi ele în structura lor o anume cantitate de sare, ce variază de la un aliment la altul, realizăm foarte bine faptul că se poate trece uşor în materie de sare de la uz la abuz. La această realitate se ajunge, pe de o parte, în virtutea unui automatism în contul căruia punem de regulă sare în bucate înainte de a le gusta şi pe de alta, pentru faptul că mulţi, viciindu-şi gustul, confundă gustul bun al unei mâncări în funcţie de situaţia dacă aceasta este bine sărată sau nu. Dar, despre aspectele negative ale abuzului de sare în alimentatie, vom vorbi într-un articol următor.

Articol etichetat cu:,

Ganduri si impresii pentru "Ca sarea în bucate…":

  1. Jorjette C Cartuse imprimanta
  2. Jorjette C ceasuri

Care este gandul tau?