Boul – gândirea magică religioasă la români

După credința precreștină și a Vechiului Testament, un bou uriaș ține Pământul în coarne.

Un bou n-a vrut să intre în arca lui Noe, deoarece știa că poate să înoate timp de 40 de zile. Într-adevăr, el ar supraviețuit potopului dacă nu s-ar fi așezat pe cornele lui păsările cerului, care l-au făcut să se scufunde.

Un bou poartă în coarne un leagăn de mătase, în care șade o fată de măritat. Alt bou stropește câmpurile cu apă, fertilizându-le.

Boul a fost creat de diavol din Țărână, dar numai Dumnezeu i-a putut da viață. Adam primi de la Dumnezeu doi boi, cu care ară 3 brazde, apoi îi lăsă să pască, încă nu îi mai putu prinde deoarece erau încă sălbatici. Diavolul îi prinse și se oferi să-i restituie doar cu condiția ca acesta să-i promită sufletele nepoților și strănepoților săi.

Boul a fost singurul animal care l-a putut duce pe Yosua în spate, în timp ce calul, măgarul și catârul au murit sub povara lui. Yosua a sărutat boul pe nas, motiv pentru care acesta este lipsit de păr pe locul sărutat.

Boul cel blând a fost de față la naștere lui Iisus Hristos, pe care l-a încălzit cu răsuflarea sa și n-a mâncat fânul din iesle, pentru ca Nou-Născutul să poată fi așezat acolo. Boul este considerat sacru, ceea ce rezultă și din faptul că o dată pe an (la Sf. Vasile) poate vorbi. Dacă cineva se așează atunci în iesle, poate auzi atunci despre ce vorbesc boii.

La 24 iunie se împodobește un bou cu un covor pe spate și cu fel de fel de flori, panglici și clopoței. Se numește bou înstruțat. Un grup de bărbați tineri merg cu el de la casă la casă, mai ales acolo unde locuiesc fete de măritat. Tinerii dansează, în timp ce boul este stropit cu apă. Apoi tineretul curăță fântâna satului.

În vremea epidemiilor de ciumă, se înjugă doi boi fătați sâmbăta de aceeași vacă. Tot într-o sâmbătă ei trag o brazdă în jurul satului pentru a alunga demonul ciumei.