Biserica din Densus

George Călinescu descrie Biserica din Densus astfel: „Un mic stâlp din cei patru care susţin îngusta turlă e o stelă romană purtând numele Longinus. E o marmură cu o inscripţie elegantă, luminoasă, frumoasă precum o statuie. Ascunsă în umbră, abia luminată de câteva şuviţe de soare venind pe nişte ferestruici… face impresia unei opere divine furată de genii nocturne”.

Biserica Sfântului Nicolae din Densus, aflată în apropierea fostei capitale a Daciei Romane, Sarmizegetusa a fost obiectul multor controverse. Unii au apreciat că, iniţial, Biserica din Densus a fost mausoleul unui general roman Longinus Maximus, alţii că a fost un templu închinat zeului Marte și apoi modificată o dată cu creștinarea din Dacia.

Chiar construcţia monumentului aşa cum este ea, apropiată de zilele noastre, a suscitat discuţii aprinse. Nicolae Iorga o plasează în secolul al XVI-lea iar criticul de artă V. Vataseanu în ultimul sfert al veacului al XIII-lea.

S-au făcut cercetări amănunţite care au dovedit însă că pereţii naosului şi altarul sunt mai vechi de secolul XIII, Biserica din Densus fiind reconstruită pe ruinele alteia. De altfel în secolul al XIV-lea documentele vorbesc despre puternicii cneji din Densus. La începutul secolului al XVI-lea, trei dintre aceştia – Costea, Nicolae şi Dionisie – sunt răsplătiţi de Iancu de Hunedoara pentru faptele lor. Din iniţiativa acestora, în 1443, pictura bisericii este încredinţată lui Ştefan, zugravul a cărui semnătură se păstrează şi astăzi. Lui îi aparţin registrele superioare ale pereţilor naosului şi cele de pe altar. Figurile profilate pe fond ultramarin dovedesc nu numai reale calităţi artistice, ci şi o surprinzătoare asemănare cu cele de la Biserica Sf. Nicolae din Curtea de Argeş. Aceasta duce la presupunerea că, dacă Ştefan nu era un reprezentant al şcolii muntene, avea serioase legături cu ea.

Biserica din Densus are o omogenitate aparte datorită adăugirilor făcute în timp

În 1789, preotul Simion din Piteşti pictează tâmpla, iar în 1847, 1889-1990 Biserica din Densus suportă numeroase reparaţii, fiind restaurată în 1961-1963.

Ceea ce impresionează la ea este mai ales aspectul ei exterior. Construită din piatră de râu şi alte pietre aduse de la Sarmizegetusa, este un conglomerat de cărămizi cu inscripţii romane, capiteluri, pietre tombale, tuburi de canalizare.

Construcţia, deşi fascinantă, este lipsită de omogenitate, datorită adăugirilor făcute în timp, fiind alcătuită dintr-un naos în formă pătrată cu un altar circular în răsărit. Partea inferioară a fost construită din blocuri făţuite de piatră, peste care s-a pus piatra brută. În vestul altarului s-a adăugat o tindă, iar în sud un paraclis care însă a fost ruinat în timp. Acoperişul este de asemenea realizat din lespezi de piatră aşezate în trepte.

Cu tot aspectul ei straniu şi puţin obişnuit pentru zilele noastre, Biserica Sfântul Nicolae din Comuna Densuș, Ţara Haţegului, rămâne unul dintre cele mai vechi şi mai interesante monumente de credinţă ale poporului nostru.

Articol etichetat cu:, ,

Care este gandul tau?