Poeticul „sfânt Baikal” capătă un sens mult mai utilitar: 23000 km3 de apă potabilă. Puritatea acesteia este opera naturii. Dumnezeu a dat un lac întreg cu apă potabilă. Pe o întindere mai mare decât Azovul şi Baltică la un loc. Apa de aici e suficientă pentru întreaga omenire vreme de 50 de ani.
Iar în lume deja se face simţită lipsa de apă potabilă. În prezent, un litru de apă costă 50 de cenţi, deci apa din Baikal valorează 11500 trilioane de dolari. În următorii 5-10 ani preţul va creşte substanţial. „Foamea” de apă i-a determinat deja pe chinezi şi pe mongoli să ceară apă din Baikal. Există un proiect de transferare a 10-15 kmc de apă din Baikal. Chinezii au calculat că filtrarea apei din Amur înseamnă într-adevăr aur, dar aducerea celei din Baikal revine pe undeva mai ieftin. Intenţia de a vinde apa există, potrivit declaraţiei lui Boris Pavlov, vicepreşedintele Parlamentului Ecologic al Baikalului. „Dar avantajul va fi doar de moment – susţine cercetătorul. E o inepţie să risipeşti apa, când peste 15-20 de ani aceasta va fi deja la fel de valoroasă ca aurul”.
Nu păstram ceea ce avem
Calitatea apei din Baikal este cercetată de 30 de ani. În laboratoare s-a aşternut praful de cinci ani peste probele de mal din Baikal şi apa deversată de combinatul de celuloză şi hârtie de trist renume. După cum susţin microbiologii, malul acesta unic poate filtra până şi reziduurile deversate. Baikalul dispune de un sistem puternic de autofiltrare, dar puterile sale nu sunt nelimitate. Deja şi-au făcut apariţia plante subacvatice verzi-albăstrui care emană toxine, peşti de gunoaie şi alte semne ale civilizaţiei noastre.
Specialiştii consideră că cea mai mare cantitate de murdărie industrială şi menajeră o aduce în Baikal râul Selenga. O adună de pe teritoriul Mongoliei, Buriatiei… Fără nici un fel de filtrare e deversată în lac mizeria oraşelor şi satelor riverane. Biologii sunt deosebit de îngrijoraţi din cauza detergenţilor. În plus, există oscilaţiile de nivel datorate hidrocentralei, incendiile din pădure, pentru stingerea cărora nu sunt bani şi încă multe alte necazuri.
Dar vitregia soartei Baikalului e întruchipată de combinatul de celuloză şi hârtie. Pe timpul crizei din Caraibe, SUA au refuzat să vândă URSS celofibra necesară armatei. Atunci, cu toată opoziţia ecologilor şi a opiniei publice, Nikita Hruşciov a dispus: „Să fie construit un combinat propriu!” E suficient să vezi o singură dată cele trei conducte mirosind a fum pe malurile pitoreşti şi în apa limpede a lacului pentru a înţelege întreaga absurditate a acestei hotărâri.
În apa tulbure…
Celuloza se fierbe şi se expediază cu vagoanele. Numai din diferenţa de preţ la apă combinatul economiseşte 30 de milioane de dolari anual. După calculele specialiştilor, combinatul plăteste pentru poluarea apelor Baikalului daune de 200 de ori mai mici decât cauzează. Iar în 1995, daunele produse au fost apreciate la 580 de milioane de dolari. Baikalul este o proprietate incomensurabil mai valoroasă decât combinatul de celuloză şi hârtie. S-ar părea că măcar din interes şi tot ar trebui să acţioneze pentru Baikal.
Din păcate însă…
La instalaţiile de purificare ale combinatului vizitatorului i se arată cum dintr-o apă murdară maronie se obţine o apă limpede, folosindu-se şi trucul cu băutul din această apă, devenit tradiţional. Lucrătorul de la combinat nu s-a apucat însă să şi înghită. Şi bine a facut, pentru că, aşa cum spun cercetătorii, la control ies numai 13 substanţe, dar din acestea se pot forma circa 200.
Ecologii susţin că, dacă se mai fierbe celuloză aici încă 5 ani, Baikalul va suferi transformări ireparabile. Iată şi o serie de poze de la locul cu apa cea mai pură de pe pământ:
Lasă un răspuns